Istoria proiectului european, predatã în roman_s_betucoli
În 2011, Comisia Europeanã (CE) a venit cu propunerea de a dedica anul 2013 cetãroman_t_betuenilor UE, reprezentanroman_t_betuii Comisiei dorind sã accentueze nevoia de implicare directã a cetãroman_t_betuenilor în construcroman_t_betuia Uniunii. În exerciroman_t_betuiul de comunicare a CE pe aceastã temã se repetã, aproape obsesiv, termenul de “cetãroman_t_betuenie europeanã”, concept, însã, uroman_s_betuor volatil atâta vreme cât nici unul dintre cetãroman_t_betuenii statelor membre ale UE nu este deroman_t_betuinãtorul vreunui document emis de Uniune care sã-i ateste “cetãroman_t_betuenia europeanã”.
Cetãroman_t_betuenia europeanã definitã prin Tratatul asupra UE, semnat in 1992 la Maastricht, incluzând drepturi, obligaroman_t_betuii roman_s_betui participarea la viaroman_t_betua politicã, are ca scop consolidarea imaginii roman_s_betui identitãroman_t_betuii UE roman_s_betui implicarea mai profundã a cetãroman_t_betueanului în procesul de integrare europeanã. Este cetãroman_t_betuean al UE orice persoanã având cetãroman_t_betuenia unuia dintre statele membre, cetãroman_t_betuenia UE venind în completarea celei naroman_t_betuionale.
Din pãcate, la mai bine de 20 de ani de la introducerea acestui concept, CE constatã cã mai este drum lung pânã la atingerea scopului pe care roman_s_betui l-a propus, roman_s_betui anume implicarea mai profundã a cetãroman_t_betueanului în procesul de integrare. Cred cã douã dintre cauzele care au dus la acest rezultat nesatisfãcãtor sunt: erorile pe care le-au comis instituroman_t_betuiile europene în comunicarea publicã roman_s_betui lipsa cultivãrii identitãroman_t_betuii europene.
În contextul dat, nu cred cã este important sã vorbim despre ce nu s-a fãcut, ci despre ce s-ar putea face, sã vorbim despre generaroman_t_betuiile aflate acum pe bãncile roman_s_betucolilor, pentru cã ele ar trebui sã se bucure mâine de proiectul european.
Pentru tânãrul care, azi, are 14, 18 sau 20 de ani, indiferent dacã s-a nãscut într-un stat din vestul sau estul Europei, UE înseamnã lucruri primite de-a gata: libertatea de miroman_s_betucare fãrã grija vizelor în interiorul UE, libertatea roman_s_betui accesul de a studia, de a munci roman_s_betui locui în oricare dintre cele 27 de state membre, dar roman_s_betui posibilitatea de învãroman_t_betua în instituroman_t_betuii modernizate cu bani europeni, accesul la proiecte de cercetare susroman_t_betuinute de Bruxelles, de a folosi de reroman_t_betuele de infrastructurã rutierã roman_s_betui de comunicaroman_t_betuii finanroman_t_betuate din fonduri europene etc. În acelaroman_s_betui timp, pentru acelaroman_s_betui tânãr, atunci când ascultã vocile politicienilor de la nivel naroman_t_betuional, UE pare sã însemne interferenroman_t_betua brutalã a Bruxellesului în afacerile interne, impunerea de reguli vãzute ca fiind potrivnice interesului naroman_t_betuional sau local, introducerea de noi taxe roman_s_betui impozite pentru cã aroman_s_betua vrea UE roman_s_betui, mai nou, bugete de austeritate roman_s_betui lipsa locurilor de muncã. De curând, decernarea Premiului Nobel pentru Pace UE a stârnit un val de reacroman_t_betuii ironice din partea euroscepticilor, care s-au întrecut în a pune la zid Uniunea roman_s_betui instituroman_t_betuiile de la Bruxelles. Din pãcate, nu a existat o contrareacroman_t_betuie articulatã, care sã argumenteze faptul cã acest premiu reprezintã recunoaroman_s_betuterea unei performanroman_t_betue de neegalat în istoria bãtrânului continent, aproape 70 de ani de pace roman_s_betui prosperitate în sparoman_t_betuiul acoperit de Comunitatea Cãrbunelui roman_s_betui Oroman_t_betuelului, mai apoi de Comunitatea Economicã Europeanã, iar azi de Uniunea Europeanã. Ce poate sã înroman_t_betueleagã un tânãr din toatã aceastã zbatere? Un tânãr care are cunoroman_s_betutinroman_t_betue superficiale despre UE, despre resorturile care au dus la formarea acesteia, roman_s_betui care este bombardat sistematic cu informaroman_t_betuii contradictorii.
Din pãcate, nu existã o abordare coordonatã care sã aibã ca scop transferul de informaroman_t_betuii esenroman_t_betuiale cu privire la istoria instituroman_t_betuionalã a UE în sistemele roman_s_betucolare preuniversitare din fiecare stat membru. Cred în necesitatea predãrii în roman_s_betucolile elementare europene a unei istorii a proiectului european. Aparent, un asemenea proiect, care sã vizeze introducerea istoriei instituroman_t_betuionale a Uniunii în roman_s_betucoli, ar putea fi contrazis de eroman_s_betuecuri anterioare. În 2007, la trei luni de la aderarea roman_t_betuãrii noastre la UE, mediile politice europene, dar roman_s_betui publicul european au fost atrase într-o dezbatere, care în cele din urmã s-a soldat fãrã nici un rezultat, provocatã de ministrul german al educaroman_t_betuiei. La acea vreme, respectivul ministru propunea elaborarea unui manual comun de istorie europeanã care sã fie studiat în toate roman_s_betucolile din UE. Iniroman_t_betuiativa sa a fost respinsã, invocându-se elegant faptul cã statele membre sunt singurele competente sã-roman_s_betui organizeze sistemul educaroman_t_betuional, UE neavând puteri în acest domeniu. În fapt, marea temere a fost cã istoria europeanã ar putea fi rescrisã de Germania.
Ca sã ne putem închipui viitorul facem cel mai adesea apel la trecut, aroman_s_betua cum am procedat roman_s_betui eu amintind povestea manualului comun de istorie europeanã. Fac parte din categoria oamenilor care cred cã istoria trebuie lãsatã în seama istoricilor roman_s_betui cã trebuie sã facem apel la istorie foarte rar roman_s_betui numai cu scopul de a evita pãcatele predecesorilor. Cred însã cã acum, mai mult decât în urmã cu 20 de ani sau chiar 5 ani, avem nevoie sã ne raportãm la istoria proiectului nostru comun, sã vedem de unde am plecat roman_s_betui sã înroman_t_betuelegem astfel eforturile fãcute pânã în momentul prezent pentru ca apoi sã putem construi Europa viitorului. Este evident faptul cã fãrã sã se gândeascã în mod continuu la cetãroman_t_betuenii sãi roman_s_betui fãrã implicarea lor, UE rãmâne doar un proiect birocratic, golit de conroman_t_betuinut roman_s_betui lipsit de orice scop.
Majoritatea tinerilor europeni au cunoroman_s_betutinroman_t_betue superficiale despre construcroman_t_betuia europeanã, nu înroman_t_betueleg pe deplin nobleroman_t_betuea iniroman_t_betuiativelor pãrinroman_t_betuilor fondatori ai Uniunii.
Realitatea din multe state membre ne aratã, azi, adevãrul crud. În lipsa unei coeziuni reale, care sã se bazeze pe istoria noastrã comunã, euroscepticismul înfloreroman_s_betute în tot mai multe state membre roman_s_betui, din pãcate, prea mulroman_t_betui tineri sunt adeproman_t_betuii acestui curent. Mai grav este faptul cã euroscepticismul îmbracã, tot mai des, hidoasele haine al intoleranroman_t_betuei, extremismului roman_s_betui xenofobiei.
Cu cât tot mai mulroman_t_betui dintre reprezentanroman_t_betuii generaroman_t_betuiilor care au construit Europa dupã cel de-al doilea rãzboi mondial se sting, cu atât mai puroman_t_betuin noile generaroman_t_betuii înroman_t_betueleg ce cautã în UE. Și atunci mã întreb: cum putem implica cetãroman_t_betuenii într-un proiect pe care nu-l mai înroman_t_betueleg sau îl înroman_t_betueleg greroman_s_betuit roman_s_betui deformat?
Cred cã avem nevoie ca istoria proiectului european sã fie predatã în roman_s_betucolile europene. La fel în România, la fel în Germania, Franroman_t_betua, Ungaria sau Italia. Avem nevoie de un manual care sã fie rodul muncii istoricilor europeni, de la Est la Vest, de la Nord la Sud, roman_s_betui care sã reprezinte viziunea comunitarã asupra istoriei UE.
O istorie instituroman_t_betuionalã a UE ar trebui sã explice cãutãrile în anii de dupã conflagraroman_t_betuia mondialã destinate gãsirii de soluroman_t_betuii pentru reconstrucroman_t_betuie roman_s_betui a cãilor care sã facã imposibil un nou rãzboi. Ar trebui sã prezinte succesiunea evenimentelor roman_s_betui evoluroman_t_betuia pas cu pas a proiectului european aroman_s_betua cum s-a întâmplat. Istoria proiectului european ar trebui sã aducã luminã în culisele creãrii roman_s_betui funcroman_t_betuionãrii instituroman_t_betuiilor europene, Comisia Europeanã, Consiliu, Parlamentul European, a agenroman_t_betuiilor europene, a legitimitãroman_t_betuii acestora, astfel încât sã se înroman_t_betueleagã faptul cã în
istoria umanitãroman_t_betuii, Uniunea Europeanã reprezintã un proiect unic.
Predarea în roman_s_betucoli a unei astfel de istorii nu va însemna eliminarea perspectivelor naroman_t_betuionale asupra istoriei contemporane, nu va anula punctele de vedere diferite aroman_s_betua cum unii istorici cred cã s-ar putea întâmpla, ci ar aduce, cu timpul, o contriburoman_t_betuie importantã la crearea unei adevãrate identitãroman_t_betui europene, roman_s_betui poate ar aduce o interesantã contriburoman_t_betuie – horrible dictu! – la formarea demosului european.
Deva, 11 februarie 2013