In 15 septembrie 2008, compania de servicii financiare Lehman Brothers a declarat falimentul. Ramane, pana azi, cel mai mare faliment din istoria SUA si este unanim acceptat ca fiind evenimentul declansator, in 2009, al crizei financiare globale, care a zdruncinat din temelii intregul sistem financiar-bancar si al industriilor de servicii financiare.
Treptat, pe parcursul anului 2010, criza financiara s-a transformat intr-o criza economica brutala, caracterizata prin recesiune economica, pierderea a milioane de locuri de munca si alte numeroase consecinte nefaste. Interventiile in valoare de miliarde ale guvernelor de pe mapamond au putut cu greu sa faca fata acestei succesiuni de crize ale caror efecte se fac simtite si azi.
In prima zi a lunii martie 2018, presedintele SUA, Donald Trump, a anuntat impunerea in mod unilateral a unor taxe vamale de 25% pentru importurile de produse de otel si 10% pentru importurile pentru produse de aluminiu destinate pietei americane. La reactia dura care a venit din intreaga lume, din partea aliatilor SUA, a vecinilor sai, a UE, dar si a membrilor propriului partid, Partidul Republican, Donald Trump a raspuns printr-un tweet. El a spus ca razboaiele comerciale sunt bune si usor de castigat.
Un razboi comercial global?
Este foarte usor de imaginat ca succesiunea tumultoasa a evenimentelor care s-au petrecut in ultimele trei saptamani ar putea conduce la un razboi comercial global, cu SUA, China si UE actori principali. Acesta i-ar afecta pe toti ceilalti jucatori fie ei mai mari sau mai mici si ar produce, la fel ca orice razboi, pierderi nu doar partilor beligerante, ar exista si victime colaterale dintre cele mai neasteptate.
Economia globala este astazi structurata in mod decisiv pe scheletul lanturilor globale de aprovizionare si al retelelor de distributie. Mai mult ca oricand in istorie, astazi, conteaza puterea economica locala sau regionala si modul in care esti conectat la retelele de transport, comunicatii, informatie si celelalte tipuri de retele care traverseaza globul dintr-o parte in cealalta.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, comertul a jucat un rol esential in dezvoltarea tuturor societatilor de pe glob. Partenerii comerciali conectati prin interese economice comune iau mai greu decizii razboinice unii fata de ceilalti. Comunitatile locale, dar si natiunile legate intre ele prin retele comerciale devin interesate sa mentina pacea, servind astfel bunastarea si securitatea propriilor cetateni.
Prin constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului – OMC, statele lumii au facut un pas urias catre construirea in comun a sistemului comercial multilateral bazat pe reguli unanim acceptate.
Demolarea complicatelor sisteme vamale si a unei parti semnificative din barierele complexe ce impiedicau relatiile comerciale globale la mijlocul secolului trecut au dus toate la bunastarea si prosperitatea fara precedent de care se bucura astazi miliarde de cetateni din intreaga lume.
Pas cu pas, dupa transformarile radicale de la sfarsitul secolului 20, noi jucatori au intrat pe aceasta scena reglementata de OMC, devenind membrii acesteia, bucurandu-se de avantajele comertului global. Este indeajuns sa ne gandim la cea mai mare economie emergenta a lumii care este China si la sutele de milioane de oameni a caror viata s-a schimbat acolo in ultimele trei decenii.
Departe de mine gandul de a incerca sa zugravesc o imagine idilica a comertului global, care continua sa fie impovarat de grave inechitati, de distribuirea inegala a rezultatelor activitatii comerciale, fiind categoric unul dintre factori raspunzatori pentru cresterea inegalitatilor la nivel global.
Reactii in avalansa
Cu toate acestea, raspunsul la aceste neajunsuri nu este nicidecum acela al revenirii la protectionismul tipic secolului 20. Masurile protectioniste, precum cea anuntata unilateral de catre SUA, produc reactii in avalansa.
Deja, UE, pentru a da numai exemplul blocului din care facem si noi parte, a pregatit o lista de raspuns continand peste 500 de linii tarifare, adica grupe de produse provenind din SUA, care ar urma sa fie taxate suplimentar in cazul lipsei unei intelegeri bilaterale in viitorul apropiat.
De la produse agricole si ale industriei alimentare pana la produse industriale, autovehicule si iahturi, aceasta lista contine aproape orice, pana si alune, whisky sau carti de joc. Evident, si ceilalti parteneri comerciali globali, in frunte cu China, au reactionat vehement.
Experienta nefasta a lui Bush
De altfel, este cel putin straniu ca presedintele Trump nu tine cont de experienta similara initiata in anul 2002 de predecesorul sau George W. Bush. Si el s-a aventurat si a impus taxe vamale protectioniste de 30% pentru importurile de otel.
Industria otelului din SUA nu s-a bucurat de avantaje semnificative, insa industriile care au la baza produse din otel importate de SUA, cum ar fi industria autovehiculelor sau cea a constructiilor, au pierdut aproape 200.000 de locuri de munca ca urmare a aplicarii acestei decizii.
Dupa 18 luni, presedintele Bush s-a vazut nevoit sa anuleze taxele vamale suplimentare, dupa ce castigurile nu s-au aratat, iar pierderile au fost clare.
Efecte pentru Romania
Romania este unul dintre cele 10 state membre ale UE exportatoare de otel si aluminiu. In situatia actuala, este clar ca ne aflam in pericol. In 2017, am exportat doar pe piata SUA produse siderurgice de circa 160 de milioane de euro si aliaje de aluminiu de circa 15 milioane.
Pericolul insa nu consta doar in pierderea competitivitatii exporturilor romanesti pe piata americana. El provine si din pozitia geografica a tarii noastre, in vecinatatea unor tari mari exportatoare, cum ar fi Rusia, al 3-lea mare exportator global de produse de otel, Ucraina pe locul 6, si Turcia pe locul 9.
Multe dintre aceste exporturi, ingreunate pe relatia SUA, isi vor gasi debusee in vecinatatile geografice, deci si in Romania.
O amanare care nu ne incalzeste prea mult
Clarificarile din ultimele zile ne-au adus vestea exceptarii temporare a UE de la aplicarea de taxe vamale pana la organizarea unor noi runde de discutii si negocieri. Termenul de exceptare acordat de SUA curge pana la data de 1 mai. Timpul este extrem de scurt, avand in vedere complexitatea temelor care trebuie negociate. Tensiunea a scazut, dar pericolul este inca prezent.
Principala sursa de nemultumire pentru presedintele Trump este excesul de capacitate al Chinei in domeniul otelului, dar si lipsa de siguranta in ceea ce priveste respectarea drepturilor de proprietate intelectuala si a transferurilor de tehnologie in China.
Toti actorii globali danseaza pe sarma si toti, la fel ca UE, pregatesc deja nu doar contramasuri, dar si pasii urmatori pe care ii vor intreprinde in cazul escaladarii tensiunilor si al izbucnirii razboiului comercial global.
Ce are de facut Romania intr-o asemenea situatie? Vestea buna este ca, in decursul lunii martie, industria si actorii economici au reactionat prompt. Au notificat Guvernul si Comisia Europeana, au furnizat date si si-au facut clara pozitia. Trebuie sa continuam sa fim pro-activi, trebuie sa fim constienti de faptul ca in privinta comertului UE este cea care reprezinta toate statele membre.
Deci trebuie sa militam pentru o pozitie comuna a UE. In acelasi timp, trebuie sa tinem cont de imperfectiunile pietei comune. Sunt multe situatii in care unii sunt mai egali decat ceilalti, iar interesele celor mai egali sunt mai importante decat interesele celorlalti.
In paralel cu sporirea eforturilor noastre pe calea integrarii europene, avem nevoie de o asertivitate crescuta in privinta politicilor comune. Sigur, pentru aceasta, ar fi bine sa avem o adevarata politica economica pe plan intern, prioritati putine si clare pe care sa le urmarim in mod consecvent.
De fapt, avem nevoie de un proiect de tara.
articol aparut pe siteul de stiri ziare.com, https://bit.ly/2uCONhy
