Viitorul Politicii Agricole Comune și al Politicii de coeziune a Uniunii Europene sunt puse în pericol de planurile Comisiei Europene (CE) incluse în propunerea pentru următorul buget multianual 2028-2034. Această opinie este din ce în ce mai puternică în Parlamentul European, unde provoacă tensiuni în interiorul grupurilor politice, începând chiar cu Grupul PPE, cel mai mare din legislativul european.

Comisia Europeană propune un buget bazat pe 27 de planuri naționale și regionale care reunesc în câte un singur fond național finanțările din Politica Agricolă Comună, din cea de coeziune, de pescuit și din bugetul pilonului social. Obținerea fondurilor ar urma să fie condiționată de implementarea unor reforme în spiritul actualului Program de Redresare și Reziliență (PNRR).

Dispariția identității distincte a Politicii Agricole Comune cu doi piloni, plățile directe și dezvoltarea rurală, este inacceptabilă. Pe bună dreptate, fermierii din întreaga Europă sunt nemulțumiți și sunt gata de proteste.

Mutarea Politicii de coeziune din regiuni în capitalele naționale este de asemenea inacceptabilă, contrară atât principiului subsidiarității, cât și ideii Europei regiunilor.

Noi, în Parlamentul European, vedem trei tipuri de probleme pe care propunerea Comisiei le va genera.

În primul rând, problema guvernanței bugetului european, pentru că CE nu face altceva  decât să renaționalizeze bugetul european în detrimentul fermierilor și al regiunilor. Această chestiune este prezentată vocal atât de membrii legislativului european, cât și de cei ai Comitetului European al Regiunilor.

A doua problemă este aceea a lipsei de predictibilitate. În momentul în care guvernele naționale sunt cele care dispun singure de soarta finanțărilor, acestea fiind legate și de reforme care pot sau nu să fie implementate la timp, fermierii, primarii și comunitățile locale se vor angrena într-o competiție nesănătoasă și neprincipială pentru obținerea de fonduri care depind, în cele din urmă, nu de alocarea pentru programe, ci de bunăvoința guvernului central.

În sfârșit, vedem problema lipsei de transparență în condițiile în care guvernele celor 27 de state membre vor patrona un proces de tipul ”finanțări contra reforme”. Acest pericol nu este doar unul teoretic, ci cu siguranță va fi întâlnit în toate statele membre cauzând un deficit democratic prin lipsa controlului parlamentar asupra întregului proces.

Tensiunile din Parlamentul European legate de viitorul bugetului european multianual sunt la cote maxime. Am convingerea că vom reuși, în legislativul european, constituirea unei coaliții suficient de puternice pentru a obliga Comisia să își revizuiască propunerea și să păstreze neatinse drepturile, interesele și finanțările destinate agricultorilor europeni, dar și ale comunităților locale și regiunilor din Uniunea Europeană.