La inceputul lunii noiembrie, Bucurestiul a gazduit un summit regional al NATO care a reunit oficiali de rang inalt din noua state din Europa Centrala si de Est.

Intalnirea, organizata la initiativa Romaniei si Poloniei, si-a propus sa arate faptul ca statele din flancul estic al NATO sunt hotarate sa joace un rol important in cadrul structurilor aliantei nord-atlantice, cu atat mai mult cu cat situatia geopolitica din regiune sta pe nisipuri miscatoare.

Mini-summit-ul NATO de la Bucuresti nu s-a bucurat de expunerea mediatica pe care cred ca ar fi meritat-o, mai ales din perspectiva cooperarii romano-poloneze, insa acest lucru este absolut de inteles, dat fiind evenimentul tragic petrecut la clubul Colectiv, urmat de amplele demonstratii de strada si caderea Guvernului Ponta.

Sper insa ca, atunci cand lucrurile vor intra pe un nou fagas, tema cooperarii romano-poloneze sa reintre in vizorul opiniei publice pentru ca este una importanta.

Starea Parteneriatului strategic dintre Romania si Polonia nu pare sa justifice o asemenea afirmatie, deoarece, in ultimii ani, nu s-a inregistrat niciun progres real in cadrul acestuia.

Nici vizita presedintelui Romaniei la Varsovia din aceasta primavara nu a schimbat aceasta stare de lucruri. Ea a fost doar o ocazie protocolara de a lista domeniile in care cooperarea romano-poloneza prezinta potential remarcabil.

Suntem categoric indreptatiti sa vorbim despre prietenie si traditie istorica, acestea fiind argumente la fel de evidente ca interesele geostrategice comune sau destinul comun al celor doua popoare care au suferit impreuna o jumatate de veac de partea proasta a Cortinei de fier, insa e nevoie de mai mult decat de aceste declaratii generale.

Cred ca parteneriatul dintre cele doua tari este intr-adevar unul de importanta strategica. Astazi, mai mult decat in urma cu cativa ani, exista argumente puternice care ar trebui sa-i indemne pe liderii celor doua state sa faca un parteneriat cu adevarat functional.

Primul argument este ceea ce se numeste flancul estic al NATO. Situatia geopolitica din regiune, fluida pana dincolo de a fi primejdioasa, impune cooperarea cat mai eficienta in cadrul NATO. Cu toate acestea, deocamdata, flancul estic al NATO este doar o lista de state. Cooperarea dintre ele trebuie construita, trebuie umpluta de continut, si toate acestea intr-un regim de urgenta, daca dorim sa mentinem atentia activa a NATO.

Un alt argument este vecinatatea estica a Uniunii, unde atat Polonia, cat si Romania au interese deosebite in tot ceea ce inseamna situatia din Ucraina, traiectoria europeana a Republicii Moldova si relatiile UE cu Federatia Rusa, factor care continua sa divizeze UE. Solutiile din Ucraina si sustinerea parcursului european al Republicii Moldova depind de mentinerea ritmului proceselor de reforma din cele doua tari.

Polonia si Romania impreuna pot reusi sa mentina pe ordinea de zi a UE subiectele legate de vecinatatea estica si de sprijinul european necesar sa fie acordat acestor state prinse in menghina intereselor rusesti.

Al treilea argument este cel economic, mult mai compozit, mai nuantat in aspectele sale decat primele doua. Romania si Polonia, dar si celelalte state ale flancului estic au argumente comune puternice in ceea ce priveste chestiunile din domeniul securitatii atat in NATO, cat si in UE. In privinta prioritatilor economice, interesele nationale ale diferitelor state membre sunt mult mai divergente.

Interesele economice comune ale Romaniei si Poloniei nu sunt usor de promovat in dosarul energetic european atata vreme cat ele contravin unor proiecte energetice sustinute de Germania. De asemenea, este greu de realizat o intensificare a relatiei economice si comerciale bilaterale intre cei doi parteneri in lipsa unei infrastructuri rutiere si feroviare care sa interconecteze periferia estica a UE, iar lipsa de entuziasm cu care Bruxelles-ul priveste initiativele din acest domeniu este evidenta.

Cu toate aceste piedici, cooperarea economica trebuie sa fie intensificata. Pentru ca Polonia are o economie in care prioritatile sunt mult asemanatoare cu cele ale Romaniei, tara noastra ar avea de beneficiat foarte mult dintr-o cooperare extinsa.

Un singur exemplu: performanta Poloniei in utilizarea fondurilor structurale ar putea reprezenta un model de aplicat in Romania, tara autoare a tristei performante de a se clasa pe ultimul loc in privinta utilizarii fondurilor europene in perioada 2007-2013.

Iata argumente puternice de natura sa motiveze decidentii din Romania sa treaca de la vorbe la fapte in privinta Parteneriatului strategic cu Polonia.

Exista insa si o piedica demna de luat in seama, mai dificil de formulat cata vreme face parte din subiectele tabu in Romania actuala. Aceasta piedica se numeste Mitteleuropa. Europa Centrala, spatiul caruia si Romania ii apartine partial, este definit in general ca tot ceea ce este in jurul celor doi giganti, Germania si Polonia.

Daca definim insa conceptul de Europa Centrala si de Est, atunci regasim cei doi parteneri strategici potentiali, Romania si Polonia. Drumul Romaniei catre concretizarea parteneriatului cu Polonia trece insa prin cateva state central-europene, primul dintre ele fiind vecina noastra Ungaria.

Normalizarea relatiei romano-ungare, aflata intr-o stare de amortire la cel mai scazut nivel din ultimii 15 ani, este primul pas catre asumarea cu succes de catre Romania a unui nou rol in flancul estic al NATO in Europa Centrala si de Est.

ziare.com / http://www.ziare.com/europa/polonia/pe-cand-un-parteneriat-cu-adevarat-strategic-intre-romania-si-polonia-1393117