Iuliu Winkler este de profesie inginer și economist. În 1996, a fost ales consilier județean pe listele UDMR Hunedoara, iar în 1999 a fost numit subprefect al județului. În 2000, a fost ales membru al Camerei Deputaților, iar, în 2004, UDMR l-a nominalizat ca membru în Guvernul României. Timp de aproape trei ani a condus, în calitate de ministru delegat și secretar de stat, destinele comerțului exterior al României. În vara anului 2007 a fost numit ministrul Comunicațiilor, iar în urma primelor alegeri europarlamentare din România, în luna decembrie a aceluiași an, el a câștigat, pe listele UDMR, un mandat de un an și jumătate în Parlamentul European. În 2009 și 2014, a fost reales în legislativul european. Este membru UDMR de la începutul anilor ´90, iar din 2001 este liderul Organizației Județene a UDMR Hunedoara.
Îmbrăcat într-un tricou verde fistic inscripționat cu Edzőtábor, așezat la o masă de ședințe, vorbește la telefon. Încă e duminică dimineața, iar în mai puțin de trei ore, Iuliu Winkler va lua drumul spre aeroportul din Sibiu pentru a se îmbarca spre Bruxelles. De luni, Parlamentul European își reia activitatea după vacanța de vară. Încheie convorbirea telefonică și putem începe discuția noastră. Mă declar surprinsă de culoarea vie a tricoului și vreau să aflu semnificația inscripției în limba maghiară. Așa aflu că deputatul european abia ce s-a întors din Harghita, dintr-o tabără de tineret organizată de MIÉRT – Conferința Tineretului Maghiar din România, iar tricoul face parte din recuzita legată de identitatea vizuală a respectivului eveniment. Acolo a discutat cu tinerii despre cum este percepută la nivel european comunitatea maghiară din țara noastră și problemele ei specifice.
”Pentru mine discuțiile cu tinerii sunt întotdeauna un prilej de bucurie, sunt momente pe care le prețuiesc. Îmi place să-i ascult, să văd ce și cum gândesc, ce își imaginează ei despre viitor, și trebuie să recunosc că, uneori, încerc să domolesc puțin nerăbdarea specifică vârstei. Dar, în același timp, impetuozitatea, creativitatea și imaginația lor sunt pentru mine sursă de inspirație, sunt tot atâtea imbolduri să continui”, spune Iuliu Winkler.
Îi amintesc de intenția mea de a realiza un interviu puțin altfel, care ar putea desluși imboldurile și motivațiile ce-l determină să facă politică.
Să faci azi politică este interesant, provocator, dificil
Cum este să faci politică în România și Uniunea Europeană a anului 2017?
Iuliu Winkler: Pe cât de scurtă întrebarea, pe-atât de amplu și complex ar trebui să fie răspunsul meu, dar mă străduiesc să fiu succint. Să faci azi politică este interesant, provocator, dificil. Uneori, la limită. Este oricum altfel decât în urmă cu an, cu doi, cu zece sau 20 de ani. Suntem martorii și actorii unor procese profunde de transformare și nu doar în sfera politică. Dacă am face un exercițiu ipotetic de a sta pe marginea lumii, cred că am putea observa cu ușurință și mai clar ca niciodată accelerarea pulsațiilor interconexiunilor globale. Totul are legătură cu totul.
Azi, politica la nivel european stă sub semnul ritmului trepidant impus de succesiunea rapidă a evenimentelor, este profund influențată de turbulențele de orice fel, fie că vorbim de cele economice, de cele din piețele financiare, de mișcările sociale și civice, de cele create de valul de refugiați și migranți economici sau de cele produse de facțiunile populiste, extremiste și xenofobe. Peste toate acestea, tronează imperativul comunicării aproape instantanee în mediul on-line și, cred eu, de multe ori, din păcate, se produce o deturnare a nevoii de transparență într-un spectacol populist și ipocrit. Fără a dramatiza, pot să afirm că Europa este la o răscruce de drumuri, lumea întreagă este la o răscruce de drumuri și cred că, mai mult ca niciodată în ultimii 70 de ani, este de nevoie de colaborare și compromis, de capete limpezi și caractere puternice, capabile să identifice și să schițeze traiectoria optimă. Evident, oamenii sunt cei mai importanți în acest proces, iar proiectul sau proiectele de viitor trebuie să primească susținerea lor.
România a împlinit în acest an un deceniu de apartenență efectivă la UE. Vreau să-mi păstrez optimismul în ceea ce privește exercitarea pe viitor a acestui statut, deși realitățile de multe ori m-au dezamăgit. Încă mai spun că suntem asemenea unui elev care odată intrat pe băncile școlii mai are de învățat. Din nefericire, constat că trebuie să accelerăm ritmul învățării pentru că, pur și simplu, timpul nu mai are răbdare cu noi. În mai puțin de un an și jumătate, vom prelua Președinția Consiliului UE, iar pentru noi acesta va reprezenta examenul de maturitate.
Nu sunteți doar parlamentar european, sunteți și președintele Organizației Județene Hunedoara a UDMR. Cum reușiți să împliniți acest dublu mandat?
Iuliu WINKLER: Încep prin a vă răspunde cu o precizare: în politică, nu poți să construiești nimic singur, ci doar în echipă. În UDMR, acest lucru este respectat ca adevăr și trăit ca realitate. Nu credem în mitul tătucului salvator. Avem cultura consultării, a dialogului, a dezbaterii. Toate aceste instrumente specifice democrației și echipele de colaboratori cu care lucrez în Hunedoara și Bruxelles reprezintă sprijinul fundamental în activitatea mea. În rest, dacă e să vorbim în termeni cazoni, totul ține de logistică. O importanță deosebită o are factorul timp. Au fost și vor mai fi perioade în care mi-aș dori ca o zi să aibă 48 de ore. Dar, până la urmă, ca să fii eficient trebuie să fii organizat. Strădania mea este să îndeplinesc în mod responsabil și eficient ambele misiuni.
Este ideal să-ți placă ceea ce faci
De aproape 10 ani activați în Comisia de Comerț Internațional (INTA) a Parlamentului European. De ce ați ales această comisie? Dacă e să fim sinceri, această activitate are un preponderent caracter tehnic, iar din punct de vedere al impactului mediatic acasă nu este vandabilă.
Iuliu WINKLER: Dacă este să privesc lucrurile dintr-o perspectivă a continuității în activitatea mea, în condițiile în care aproape trei ani am fost ministru al Comerțului în Guvernul României, a fost firească decizia de a fi membru în INTA chiar din timpul primului meu mandat în legislativul european. Dar, nu doar consecvența a fost acea care m-a mânat spre INTA. Un factor decisiv a fost faptul că îmi place acest domeniu care este extrem de dinamic, căruia am ajuns să-i înțeleg mecanismele și subtilitățile, dar și importanța. Pentru mine nu a contat, așa cum spuneți, vandabilitatea în presă, la acel moment, a subiectelor legate de comerțul internațional, ci a fost importantă pasiunea și energia pe care o puteam și o pot investi în mandatul meu ca membru al INTA. Este ideal să-ți placă ceea ce faci.
Comerțul internațional este un domeniu vast, complex și care poate produce efecte ample, uneori chiar dramatice, la scară globală. Dacă la început, și aici mă refer la perioada 2009-2014, dosarele din INTA nu produceau emoție în România, cred că acum lucrurile s-au mai schimbat. Cred că acest lucru se datorează unei conectări mai eficiente a țării noastre la tot ceea ce implică politicile europene. S-a înțeles și acasă faptul că UE este cea care determină relațiile comerciale ale tuturor statelor membre și de aceea subiecte cum au fost CETA sau TTIP au stârnit interes prin prisma impactului major al acestora asupra economiei românești.
Niciodată nu am candidat sau nu mi-am dorit poziții în care nu am avut certitudinea că pot să fiu eficient și constructiv
De la începutul acestui mandat ați devenit unul dintre vicepreședinții în INTA. Cum s-a întâmplat? Ce presupune această funcție?
Iuliu WINKLER: Odată cu începerea noului mandat, în toamna lui 2014, am considerat că atins maturitatea necesară, că am dobândit experiența care să mă susțină într-o asemenea poziție. Niciodată nu am candidat sau nu mi-am dorit poziții în care nu am avut certitudinea că pot să fiu eficient și constructiv. Decizia de a candida la funcția de vicepreședinte am luat-o după ce am discutat cu echipa mea de colaboratori din Parlamentul European, pentru că dacă îți iei în serios atribuțiile pe care le presupune această funcție, volumul de muncă crește considerabil pentru toată lumea. Apoi, candidatura mea s-a bucurat de suportul colegilor mei din Delegația României din Grupul Partidului Popular European (PPE). Funcția de vicepreședinte al unei comisii parlamentare are o importantă latură de reprezentare. În funcție de gradul tău de implicare, această funcție presupune conducerea ședințelor de comisie, a întrunirilor coordonatorilor grupurilor politice din legislativul european atunci când președintele nu este prezent, implicarea în negocierile politice la nivelul comisiei, în organizarea activității, în reprezentarea Parlamentului European în relație cu partenerii externi etc.
Am devenit politician având credința că pot să îmbunătățesc lucrurile
Cum este să fii în pielea deputatului european cetățean român de naționalitate maghiară?
Iuliu WINKLER: Nu vă pot da un răspuns general și cuprinzător, pot să vă ofer doar o imagine care izvorăște din punctul meu de vedere și care poate fi văzută doar prin prisma experienței pe care am acumulat-o atât în mediul politic de acasă, cât și în cel european.
Pentru mine mandatul primit în Parlamentul European este foarte clar. Am fost ales pe lista UDMR de membrii comunității maghiare din România, iar în Parlamentul European mă străduiesc să le reprezint interesele. Sunt deputat european al României și mă străduiesc să reprezint interesele țării mele. Nu e nimic contradictoriu între cele două misiuni pe care mi le-am asumat. În mintea și sufletul meu aceste două lucruri sunt clare. Noi, maghiarii din România suntem parte constitutivă a statului român, trăim în această țară, iar dacă României îi merge bine și nouă ne merge bine. După cum dacă nouă, maghiarilor, ne merge bine și României îi merge la fel de bine. Comunitatea maghiară poate fi văzută, în opinia mea, ca un barometru sensibil, care măsoară cu acuratețe tensiunile din societatea românească.
Faceți politică de 20 de ani la nivel local, național, iar acum la nivel european. În ultimii ani, am întâlnit multe persoane din diverse medii sociale și profesionale, chiar și politicieni, care s-au declarat dezamăgite, chiar scârbite de degradarea mediului nostru politic. Ținând cont și de acest context, revenind la tema principală a interviului, aș vrea să aflu ce vă mână mai departe.
Iuliu WINKLER: Oamenii. Îmi plac oamenii. Tinerii sunt pentru mine o categorie aparte. Dacă îi privești și îi asculți cu atenție ai ce învăța și de la ei și îți regăsești resursele de a merge mai departe. Am devenit politician având credința că pot să îmbunătățesc lucrurile. Apoi, cred că mă ajută foarte mult faptul că sunt o persoană optimistă. Pentru mine este întotdeauna mai practic și mai realist să mă concentrez asupra aspectelor pozitive ale problemelor pentru că știu că acest lucru mă ajută să găsesc soluțiile. Chiar și atunci când situațiile de viață devin mai dramatice, după o evaluare rațională și realistă, încerc să identific grăuntele de lumină. Cât despre degradarea mediului politic din România, aș putea să vă spun că nu suntem unici. Procese similare se manifestă în state europene cu democrații consolidate. Cred că aceste tendințe fac parte din acel proces amplu și complex de transformare de care vorbeam adineauri. Ne aflăm într-un pasaj spre o lume altfel, și nu doar în mâinile politicienilor se află puterea de a construi viitorul. Cum va arăta Europa de mâine, într-o mare măsură depinde de disponibilitatea fiecărui individ responsabil de a se implica în acest proces de transformare fiecare la nivelul lui de competență, în sfera lui de interes. Să nu mă întrebați spre ce lume ne îndreptăm. Cred că nimeni cu capul pe umeri nu ar putea să vă dea un răspuns fără echivoc.
Interviul cu Iuliu Winkler s-a încheiat. Strânge un vraf de dosare de pe birou pe care îl îndeasă într-o servietă de culoare maron. Cea mai mare parte a lor va ajunge la Bruxelles. Mai stăm preț de 5 minute în fața sediului UDMR din Deva. Își exprimă speranța că a fost un interlocutor suficient de bun pentru împlinirea demersului meu jurnalistic. Ne luăm la revedere și ne propunem stabilirea unor noi teme pentru viitoare discuții.
A consemnat Ramona ROŞULESCU pentru Gazeta de Dimineață
