România are nevoie de stabilitate și de mai multă credibilitate la Bruxelles, dar și de o nouă Constituție, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler, vicepreședinte al Comisiei de Comerț Internațional – INTA a Parlamentului European.
În același timp, acesta atrage atenția că țara noastră se află în ultima jumătate de an în care mai poate utiliza fonduri din perioada de finanțare 2007 — 2013, iar în această perioadă se mai poate corecta puțin din bilanțul României pe 7 ani. Iuliu Winkler, membru în Biroul grupului PPE din Parlamentul European, mai spune că ne aflăm într-o perioadă în care situația din Ucraina, poziția Uniunii Europene vizavi de evoluțiile din Ucraina, dar și față de evoluțiile crizei imigranților, față de alte multe riscuri la care este supusă întreaga regiune a Balcanilor și a estului Europei, vor influența evoluția situației în viitor.

AGERPRES: Ați participat, la București, la o reuniune a industriei feroviare europene. Cu ce mesaj din Parlamentul European ați venit în fața participanților?

Iuliu Winkler: Traversăm o perioadă extrem de dinamică din punct de vedere al comerțului global. În Uniunea Europeană, dar și pe plan mondial, negocierile comerciale multilaterale, negocierile dintre UE și partenerii globali, China, Japonia, Statele Unite, au ajuns în prim-plan din mai multe motive. Suntem pe punctul de a depăși criza, avem nevoie de locuri de muncă în general și pentru tineri în mod special, iar industriile europene se confruntă cu o concurență globală din ce în ce mai mare. În acest context, industria europeană așteaptă de la negociatorii Comisiei Europene să-i reprezinte interesele cât mai eficient. Evenimentul la care am fost prezent, la București, a fost organizat de UNIFE, organizație care reprezintă industriile feroviare din UE. Este vorba despre o ramură industrială importantă, cu prezență puternică în România. Industria feroviară asigură la nivelul UE circa 400.000 de locuri de muncă, iar în România 25.000. Conferința a fost dedicată atât problemelor legate de viitorul industriei feroviare, cât și de competitivitatea pe plan global. Vedem că există în principiu trei categorii de probleme. Prima este competiția din ce în ce mai acerbă pe piața industriei feroviare globale, China devine un jucător din ce în ce mai important și din punct de vedere al industriei europene.(…) De asemenea, o a doua categorie de probleme este aceea a competitivității industriei europene în momentul în care discutăm despre piețele globale atât în negocierile cu partenerul american, mă refer la acordul transatlantic — TIIP, cât și în cele cu China sau cu Japonia. În al treilea rând, industria feroviară urmărește asigurarea accesului pe piață și asigurarea accesului la piețele de achiziții publice ale țărilor partenere. În acest sens, am prezentat poziția Comisiei de Comerț Internațional — INTA a Parlamentului European, dar le-am explicat și că, din punctul meu de vedere, ne aflăm în această perioadă într-o nouă lume a comerțului global. Această nouă lume este caracterizată de faptul că în economia globală vorbim din ce în ce mai mult de lanțurile globale de aprovizionare. Acum 20-30 de ani, vorbeam despre economii naționale care erau protejate prin reguli interne, prin taxe vamale, prin tarife și așa mai departe. În această nouă lume a comerțului global, cetățeanul își spune din ce în ce mai mult cuvântul, iar grupurile de activiști, grupurile de protecția mediului, de protecția drepturilor omului sunt din ce în ce mai insistente în a solicita transparența negocierilor, transparența dezvăluirii efectelor pe care negocierile comerciale le-ar putea avea asupra cetățenilor, asupra vieții de zi cu zi și asupra factorilor de mediu. Apoi, schimbările climatice sunt din ce în ce mai mult prezente la masa discuțiilor. Deci, o nouă lume în care transparența înseamnă și activism, iar activismului societății civile trebuie să îi corespundă și un nou activism din partea industriilor europene. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate, avem nevoie de cetățeni care să conștientizeze că locurile de muncă provin de la o industrie responsabilă, că o creștere economică poate fi obținută doar dacă, stând la masa negocierilor, considerăm industria partener și nu inamic, pentru că industriile nu sunt inamicul cetățenilor sau inamicii guvernelor, ele trebuie să devină din ce în ce mai mult parteneri. UNIFE are companii membre și în România și aceste companii trebuie să înțeleagă că trebuie să fie prezente și trebuie să explice populației care sunt nevoile industriei, care sunt condițiile în care industria poate să crească și poate să ofere locuri de muncă și în viitor. Tematica este foarte amplă, dar eu sunt convins, și împreună cu PPE, cu grupul politic din care fac parte, suntem convinși că interesele legitime ale industriei trebuie reprezentate în negocierile comerciale, și că Uniunea Europeană va avea succes în aceste negocieri dacă va reuși să respingă tendințele de protecționism intern și dacă va reuși să vorbească din ce în ce mai mult la un numitor comun cu statele membre.

AGERPRES: Scena politică de la București este una dinamică, am putea spune, din punct de vedere al succesiunii de evenimente petrecute în ultima perioadă. Cum se văd acestea la Bruxelles și m-aș referi la problema ridicării imunității sau mai exact a ne-ridicării imunității de către Parlament în anumite cazuri?

Iuliu Winkler: Imunitatea parlamentară este destinată foarte clar acțiunii politice, opiniilor politice și ea nu poate să treacă dincolo de acest caracter. Aceasta este opinia generală la Bruxelles. Ea a fost clar exprimată față de modul în care Parlamentul României a votat, în repetate rânduri, și acum, dar și mai înainte, pentru păstrarea imunității politice a unor parlamentari. (…) Acum, România este percepută ca fiind într-o criză politică, premierul este perceput ca fiind într-o situație foarte dificilă și aceste lucruri nu fac decât să repete situații similare cu care s-a mai confruntat România, dar cu care s-au confruntat și Ungaria și Slovacia în ultimul an de zile, asta doar ca să enumerăm și alte state membre ale Uniunii Europene. În general putem să spunem că statele din estul Europei au cu adevărat o problemă care apare din nou și din nou atunci când sunt puse în situația de a decide asupra statutului politicienilor, statutului parlamentarilor. Există deja un model care s-a conturat pentru că în ultimii doi ani situația politică, situația separației puterilor de stat, din Ungaria a fost analizată de mai multe ori în Parlamentul European. Avem deja deci un model și, în perioada următoare, conform deciziei care deja a fost luată în Biroul Parlamentului European, vom avea în Comisia pentru libertăți civile — comisia LIBE — o dezbatere și o analiză cu privire la situația din România, a progreselor înregistrate în lupta împotriva corupției, la situația separației puterilor în stat și referitoare la măsura în care lupta împotriva corupției are succes. Această analiză în Comisia LIBE va fi apoi urmată, posibil, de o dezbatere în plenul Parlamentului, dar acest lucru rămâne de văzut, iar decizia aparține Biroului PE. Cu siguranță însă că toate aceste întâmplări vor influența și modul în care următorul raport MCV va fi întocmit la sfârșitul anului 2015. Este vorba de credibilitatea României care este pusă în pericol. Nu este pentru întâia oară, dar este păcat că se întâmplă în acest moment în care evoluțiile economice sunt încurajatoare, în care există efecte pozitive, în care avem niște decizii foarte importante de luat la București — mă refer aici și la legea privind alegerile parlamentare, care încă nu este finalizată, la Codul fiscal, care este în discuție, dar și la alte inițiative legislative. Într-o asemenea perioadă cred că ar fi fost foarte bine să avem stabilitate și să ne bucurăm de mai multă credibilitate la Bruxelles.

AGERPRES: În ce fel ne afectează, la Bruxelles, faptul că nu avem mai multă credibilitate?

Iuliu Winkler: La Bruxelles sunt ”pe țeavă”, dacă pot să folosesc acest termen, decizii importante pentru România, în primul rând este vorba de decizii economice. Ne aflăm în ultima jumătate de an în care mai putem utiliza fonduri din perioada de finanțare 2007 — 2013, iar în această perioadă, mai putem corecta puțin din bilanțul României pe 7 ani. Ar fi foarte bine să putem folosi flexibilitatea de care Comisia Europeană dă dovadă în regruparea anumitor finanțări dintr-un capitol în celălalt, de la o politică europeană la cealaltă, în așa fel încât să putem să diminuăm pierderea pe cât mai mult posibil. Se pare că România va lăsa neconsumată din bugetul anterior o sumă impresionantă situată undeva între minim 6 miliarde de euro și, în cel mai rău caz, 8 miliarde de euro din fondurile de coeziune alocate perioadei 2007 — 2013. Această sumă a fost în total de 19,8 miliarde, iar noi ne aflăm acum doar la depășirea cu puțin a 50 — 55% din accesarea acestor fonduri. Deci avem un grad de utilizare foarte prost, care ar mai putea fi corectat în următoarele 6 luni, dar este o chestiune, repet, de credibilitate. În același timp ne aflăm și în perioada în care trebuie primit avizul Comisiei pentru Programul Operațional Regional, pentru câteva dintre programele operaționale ale României pentru perioada 2014 — 2020. Nu suntem singura țară întârziată, dar întârzierile încep să fie deja presante, pentru că ne aflăm la un an și jumătate de la începutul perioadei și încă foarte multe programe de finanțare sunt imposibil de început, imposibil de deschis, datorită avizelor și acreditărilor care trebuie să sosească de la Bruxelles. Întregul sistem a fost recalibrat. Știm că toată structura programelor operaționale a fost schimbată pentru perioada 2014 — 2020. Vom vedea dacă această decizie a fost sau nu inspirată. În orice caz, acum, ne aflăm într-o perioadă în care ar trebuie cât mai repede dar startul programelor. Aici iarăși e vorba despre modul în care reprezentanții guvernului discută la Bruxelles și de credibilitatea pe care aceștia o au. Un moment foarte important se va derula chiar în aceste zile, pentru că guvernul va avea un dialog cu reprezentanții Comisiei Europene în ceea ce privește acordul pe care Bucureștiul îl are cu Comisia, cu Banca Mondială și cu FMI. Este o situație inedită, pentru că vedem că FMI nu vine la această întâlnire de analiză, lăsând doar Comisia Europeană să poarte prima parte a acestui dialog. Toate aceste lucruri vin să ne arate faptul că am avea în această perioadă nevoie de stabilitate politică, am avea nevoie de un guvern cu miniștri activi, care să fie foarte prezenți la Bruxelles. Acum e momentul în care se pot negocia pe ambele direcții, și pentru perioada anterioară de finanțare și pentru actuala perioadă, lucruri foarte importante, și fiecare decizie irosită sau fiecare întâlnire în care nu putem să ne reprezentăm interesele înseamnă posibilități de finanțare irosite. Eu cred că perioada următoare va trebui să aducă o soluție de un fel sau altul la problema guvernării în România, a guvernului actual, a majorității parlamentare care îl susține. Din păcate, este destul de dificil de estimat care sunt șansele de reușită ale propunerilor venite din opoziție, pentru că vedem că ele nu reușesc să coaguleze un procent suficient din Parlament, un sprijin parlamentar suficient. Rămâne să vedem cum vor evolua lucrurile și evident că toată discuția sau analiza pe care am formulat-o în termeni economici mai degrabă trebuie să fie pusă în paralel cu analiza geopolitică, care nu ne este favorabilă. Ne aflăm într-o perioadă în care situația din Ucraina, poziția Uniunii Europene vizavi de evoluțiile din Ucraina, dar și față de evoluțiile crizei imigranților, față de alte multe riscuri la care este supusă întreaga regiune a Balcanilor și a estului Europei, vor influența evoluția situației în viitor.

AGERPRES: Ați invocat necesitatea stabilității politice. Cum poate fi aceasta influențată de situația premierului și de faptul că președintele Iohannis i-a cerut demisia? Cum este percepută această situație la Bruxelles?

Iuliu Winkler: Ne întoarcem, și la Bruxelles este percepută această chestiune, într-o situație în care am mai fost. E vorba despre situația dezechilibrului dintre cele două Palate, a luptei dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Dacă analizăm cu atenție acest lucru, vedem că de fapt aproape indiferent de persoanele care ocupă primele funcții din aceste două palate, ne reîntoarcem în aceeași situație de luptă, de instabilitate și de lipsă de colaborare. Asta înseamnă că există motive structurale pentru repetarea acestei situații, iar aceste motive țin de Constituție. Revizuirea Constituției din 2003 a fost marcată de interesele legate de personalitatea politică a unor actori care atunci erau importanți în viața politică românească. Vedem că după 12 ani de la această revizuire ne aflăm din nou în situația în care insuficienta separație a puterilor în stat, ambiguitățile pe care Constituția le face posibile, faptul că nu avem o claritate de exemplu într-o chestiune foarte simplă — cine reprezintă România la Consiliul European, nu ne arată clar ce înseamnă concret republica semiprezidențială. Sigur, înțeleg, nu este nici prezidențială, nici parlamentară. În contextul în care la nivelul UE avem tensiuni și neclarități, că încă nu știm exact către ce se îndreaptă Uniunea, către o uniune politică sau dimpotrivă către o diluare a UE, o diluare a aspectului politic, dacă mai punem în balanță și problemele legate de punerea în comun a suveranității care este necesară atunci când vorbim despre uniune bancară, despre uniune energetică, o politică energetică comună a Uniunii Europene, politică de securitate și apărare comune a UE și aceste lucruri sunt pe ordinea de zi a instituțiilor europene, punând deci toate aceste în balanță, eu cred că România are nevoie de o nouă Constituție. O Constituție de prea multe ori peticită, care are prea multe lacune și ambiguități, și care lasă loc de interpretare, cred că este foarte greu să o actualizezi, să o modernizezi într-o Europă care și este în mișcare. Cred că România are nevoie de o nouă Constituție. Evident că începutul unei astfel de dezbateri este de neimaginat într-un Parlament care arată așa cum arată Parlamentul României astăzi — lipsit de credibilitate, pe alocuri lipsit chiar și de legitimitate sau cu legitimitatea contestată a sistemului electoral uninominal, sistem care a adus toate distorsiunile pe care le cunoaștem foarte bine. Deci, eu aștept să avem o lege clară, care să permită, anul viitor, niște alegeri care, eu sper, să conducă la o compoziție legitimă și reprezentativă a Parlamentului României și apoi să conducă la un Parlament în care să fie posibil dialogul politic, democratic și care să poată să pună problema inclusiv a modificării Constituției sau a unui nou proces constituțional în România.

AGERPRES: În aceste zile parlamentarii români au votat pentru un sistem de pensii speciale, aspect care are o percepție mai degrabă negativă în societatea românească. Cum este văzut acest lucru în Parlamentul European?

Iuliu Winkler: Cetățenii evident au dreptate atunci când critică o decizie a Parlamentului care e de natură că creeze o situație materială mai bună pentru parlamentari, însă lucrurile trebuie nuanțate puțin, pentru că nu este vorba despre crearea unor privilegii, ci este vorba mai degrabă de reinstalarea unui sistem care a existat. Să ne aducem aminte de decizia din anul 2010 a Guvernului Boc, în care și UDMR era parte, care a fost dictată de nevoia de austeritate și de economisire, măsuri care trebuiau luate în momentul de vârf al crizei în România. Atunci au fost desființate și pensiile speciale ale altor categorii de funcționari publici, magistrați, în armată, servicii și așa mai departe. Între timp aceste măsuri, care și-au dovedit utilitatea și necesitatea chiar dacă au fost dureroase, inclusiv din punct de vedere politic și ca imagine pentru partidele care le-au decis, vedem că ele au contribuit la ieșirea din criză a României, la păstrarea echilibrelor macroeconomice și la păstrarea situației în niște parametri care au făcut să nu ajungem în situația Greciei de astăzi. România putea foarte ușor să alunece pe o astfel de pantă, a instabilității economice, macroeconomice și a îndatorării. Dimpotrivă, astăzi România se află într-o situație în care respectă toate criteriile de convergență de la Maastricht. După acest moment, pe rând pentru diverse categorii de salariați publici au fost reinstalate pensiile speciale. Trebuie să spun că în Parlamentul European există un sistem de pensii propriu și majoritatea Parlamentelor naționale din diverse state europene au asemenea sisteme de pensii. Poate că situația trebuie judecată și în parametrii faptului că în România incompatibilitățile sunt foarte severe, lucru care se vede din numărul de dosare sau procese intentate pentru diverse motive de incompatibilitate. Parlamentarul pentru perioada mandatului are un număr limitat de alte activități pe care le poate desfășura. El poate fi profesor universitar și cred că și avocat sau poate activa în domeniul juridic. În afară de aceste două domenii nu cred că mai are voie să aibă vreo activitate. Într-adevăr momentul este foarte prost ales. Cred că decizia este contestată de public nu prin prisma faptului că ar fi sau nu o măsură îndreptățită. Cred că publicul contestă această decizie din cauza slabei performanțe a actualului Parlament, din cauza credibilității aproape de zero a acestei instituții, fapt provocat de efectele legii votului uninominal printre care dublarea numărului de parlamentari, precum și accesul unor persoane care s-au folosit doar notorietate, dar nu și suportul profesional sau ținuta morală pentru a deveni parlamentari. Nu sunt eu menit să judec acest lucru, dar pot să văd ceea ce se întâmplă și pot să vă spun ceea ce se vede și la Bruxelles. În 2012, mi-a fost imposibil să le explic colegilor mei cum se poate întâmpla ca un sistem electoral să producă majorarea cu peste 100, adică cu peste 25 %, a numărului parlamentarilor stabilit prin lege. Eu cred că este o decizie care trebuie judecată prin prisma calității muncii parlamentarului. Eu cred că, dacă performanța, calitatea legilor pe care le votează parlamentarii la București ar fi cea pe care publicul o așteaptă, dacă deciziile ar fi luate în modul în care publicul așteaptă acest lucru, dacă ținuta morală și profesională a parlamentarilor ar fi așa cum publicul o așteaptă să fie, atunci nu ar mai apărea sau nu ar fi apărut această opoziție la ideea de a avea pensii speciale pentru un număr până la urmă redus de persoane care nu afectează în niciun mod bugetul național sau bunăstarea economică a României.

AGERPRES: Referitor la calitatea morală a parlamentarilor, se poate spune că există un număr mare de parlamentari urmăriți penal sau care au primit condamnări?

Iuliu Winkler: Sigur, este o altă situație și lupta împotriva corupției, iarăși spun, este văzută, analizată cu aspectele pozitive și negative la Bruxelles. Lumea europeană a devenit foarte mică și nu contează în ce limbă vorbești și în care capitală a Europei vorbești, comunicarea este instantanee, faptele sunt cunoscute și ne alăturăm, nu facem o notă discordantă, din păcate față de majoritatea celorlalte state ale UE, statele din estul Europei. Perioada comunistă a lăsat niște tare de care nu ne-am putut dezbăra și situația este foarte asemănătoare dacă vorbim despre Polonia, Cehia, despre Bulgaria, dacă vorbim despre Ungaria. Deci avem aceste probleme comune care apar în centrul și în estul Europei, în fostul lagăr comunist, dacă vreți. Sigur că MCV vine și scoate în evidență anumite aspecte. Poate că sunt aspecte care nu sunt scoase în evidență și poate că există un talent balcanic de a sări de cealaltă parte a calului atunci când vedem că nu echilibrul puterilor în stat este instalat, ci dezechilibrul puterilor în stat este mutat de la o putere la cealaltă. Sper că anul electoral 2016 să aducă la lumină mai mulți tineri în politică și să aducă la lumină oameni responsabili care să aibă și o bază profesională pentru activitatea lor politică. Vedem și în PE că prestigiul sau credibilitatea politică se construiește cel mai adesea și pe baze profesionale. Nimeni nu se pricepe la toate lucrurile, dar este important să te pricepi la un domeniu și să-ți construiești credibilitatea politică pe o anumită expertiză profesională. Sper că după 10 ani în care am tot crezut că reforma clasei politice se face prin legi, prin sistemul de vot uninominal, prin legi privind transparența, lustrația, incompatibilitățile și așa mai departe, să înțelegem, în sfârșit, că o reformă a clasei politice nu o pot face decât partidele politice. Lista electorală înseamnă răspunderea partidului politic, iar în interior fiecare partid trebuie să facă o selecție atentă. UDMR, care nu este partid, are un sistem de selecție interioară care este în linii mari neschimbat de 20 de ani, există responsabilități foarte clare pentru cei care promovează persoane și există criterii foarte clare pentru persoanele care vor fi promovate. Dacă respectăm aceste reguli, eu cred că și în viitor vom putea să facem față și exigențelor morale, dar și celor profesionale și cred că reforma clasei politice înseamnă reforma internă a fiecărui partid politic responsabil din România.

AGERPRES: Senatul a adoptat în aceste zile proiectul de lege pentru instituirea Zilei Limbii Maghiare în data de 13 noiembrie. Ce credeți că înseamnă acest lucru?

Iuliu Winkler: Comunitatea maghiară din România, care are 1.200.000 de membri și reprezintă în jur de 6 — 6,2 procente din populația României, dar care reprezintă 20 % din populația Transilvaniei, este o comunitate importantă care a contribuit la tot ceea ce înseamnă România astăzi, la cultura românească, la patrimoniul construit al României, la cum arată civilizația țării și societatea românească astăzi. Iar limba cred că este poate cel mai important aspect care definește identitatea și cultura. O zi a limbii maghiare nu înseamnă altceva decât manifestarea respectului pentru comunitate. Limba maghiară este limbă regională în Transilvania, chiar dacă nu are acest caracter din punct de vedere legal, eu spun că încă nu are din punct de vedere legal acest caracter. Mai cred că toată povestea inscripțiilor bilingve, a inscripționării denumirii localităților, a inscripționării instituțiilor publice, care acum 15 ani a creat foarte mari animozități în societatea românească, astăzi, au devenit lucruri firești. Eu cred că să ai o zi a unei valori, pentru că până la urmă limba maghiară este o valoare a societății românești în ansamblul ei, este un lucru care ține de o anumită normalitate. Din păcate, în ultima perioadă nu putem să găsim prea multe exemple în care tindem spre normalitate ci, dimpotrivă, găsim exemple în care parcă roata istoriei s-a învârtit în sens invers și anumite vechi animozități au fost reaprinse. De aceea, eu cred că este o veste foarte bună pentru întreaga societate și pentru noi maghiarii acest vot din Senat. Eu sper că el va fi consfințit și în Camera Deputaților și sper că vom avea o zi în care noi maghiarii vom organiza evenimente, acțiuni, activități care să ne reamintească de limba noastră maternă și vom putea face poate acest lucru împreună cu românii într-o zi a respectului reciproc.

AGERPRES: Vorbeați despre situația Greciei. Cum vedeți în continuare viitorul acestei țări în Uniunea Europeană?

Iuliu Winkler: Este poate cea mai presantă sau una dintre cele mai presante probleme alături de problema migranților și situația din Ucraina. Vorbim despre cele mai presante decizii care trebuie luate la Bruxelles în zilele care urmează. Sigur avem în Grecia de astăzi și în modul în care guvernul Greciei, ministrul de Finanțe și premierul grec negociază situația Greciei, un exemplu foarte bun de ceea ce se întâmplă atunci când rezultatul unei campanii electorale, rezultatul unei situații tensionate dintr-o anumită societate, este tranșat în favoarea populiștilor și în favoarea demagogilor. Pentru că este foarte ușor să lansezi chemări la luptă, este foarte ușor să lansezi idei care pot să reaprindă eventual animozități vechi, chiar istorice. După ce electoratul te creditează cu voturile sale ca urmare a unor apeluri demagogice și lipsite de responsabilitate, este mult mai greu să conduci un guvern, să stai la masa decidenților atunci când orice declarație a ta va avea urmări. Asta e situația de fapt a Greciei condusă de guvernul populist actual. Eu sper că se vor găsi soluții. Este, totuși, greu de anticipat care va fi urmarea șantajului reciproc la care încearcă acum să apeleze pe rând partenerii de dialog. E vorba de lucruri care se întâmplă în zilele care urmează și este vorba despre o sumă impresionantă a datoriei externe pe care Grecia va trebui fie să o plătească, dar nu este în situația de a o plăti, fie să o reeșaloneze în niște condiții care trebuie să fie acceptate reciproc. Negocierea înseamnă întâlnirea undeva la jumătate a pozițiilor celor doi negociatori și Grecia va trebui să accepte, până la urmă, faptul că măsurile de reformă pe care le cer partenerii europeni, FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, sunt măsuri necesare. Greutatea de a implementa astfel de măsuri, faptul că nu mai există răbdare în societatea grecească sunt lucruri care sunt consecințe ale unor luni, poate chiar ani de acțiune demagogică a unor politicieni iresponsabili. Va fi foarte greu. Eu sper că Grecia va rămâne nu numai în Uniunea Europeană, dar și în interiorul zonei euro, zonă la care noi ne pregătim să aderăm în perioada următoare.

AGERPRES: Președinta Frontului Național (FN, extremă dreapta) Marine Le Pen a anunțat luni, într-un comunicat, crearea unui grup eurofob și împotriva imigrației — “Europa Națiunilor și Libertăților” — în Parlamentul European. Cum comentați această inițiativă?

Iuliu Winkler: Este cel puțin a treia încercare a Frontului Național și a lui Marine Le Pen de a constitui un grup parlamentar. De data aceasta se pare că a reușit, deci are numărul necesar — numărul exista oricum — de minim 25 de parlamentari. Problema era cu cele șapte țări care trebuiau obligatoriu reprezentate într-un asemenea grup parlamentar în PE. Constituirea a fost anunțată, sigur, incluzând spre exemplu un parlamentar britanic care a fost dat afară din UKIP, partidul lui Nigel Farage, pentru abuz în utilizarea banilor publici din Parlamentul European, a finanțării europene. Deci avem asemenea situații și la nivel european, nu trebuie să plecăm prea departe pentru a căuta exemplele. Mi-e greu să anticipez dacă acest grup va rezista sau nu în următoarele săptămâni, dacă își va începe activitatea. Dar, dacă se va întâmpla așa, atunci este un lucru care va veni să îngreuneze munca noastră în PE. Vom avea de-face cu mai mulți politicieni eurosceptici care vor ocupa anumite funcții în Parlament, pentru că li se cuvin, conform regulilor de organizare ale PE, funcții și în conducerile sau în biroul comisiilor de specialitate, funcții în conducerea PE. Și, bineînțeles că, în aceste condiții, nu vom face altceva decât să lucrăm pe un zgomot de fond și mai mare, dar se vede deja că noul Parlament European, constituit după votul din 2014, este un Parlament cu o structură mult mai greu de organizat, cu o structură mult mai greu de canalizat către anumite inițiative pozitive. Sunt aproape 200 de europarlamentari care aparțin de diverse partide antisistem, extremiste sau antieuropene, naționaliste, xenofobe. Sigur, nu doar Bruxelles-ul are probleme. Dacă citim știrile vedem că s-ar putea ca în Finlanda să avem o coaliție de guvernământ, în care Partidul Adevăraților Finlandezi — un fel de ‘Finlanda Mare’ — partid xenofob și naționalist să fie partener în coaliția de guvernământ. Deci criza a adus la suprafață aceste reflexe xenofobe, naționaliste și demagogice. Lipsa de responsabilitate este aceea care îi adună pe toți acești politicieni și pe toate aceste partide. Ei nu răspund pentru actele pe care le organizează, nu răspund pentru ideile pe care le propagă. Sigur că există și un reflex, cel puțin condamnabil al alegătorilor, sigur putem intra în această dispută. Am văzut în Franța, alegerile pentru Parlamentul European au fost văzute cumva ca neavând un efect imediat asupra societății franceze, de aceea Marine Le Pen și Frontul Național au primit foarte multe voturi în aceste alegeri. În clipa în care s-au organizat alegeri locale, succesul Frontului Național nici pe departe nu a mai fost la aceleași cote. Cetățeanul s-a distrat cumva cu Uniunea Europeană trimițându-i pe eurosceptici la Bruxelles, însă când a venit vorba să-și aleagă primarul sau președintele de consiliu regional, atunci nu a mai fost atât de ușor de păcălit. Este o perioadă a intoleranței crescânde în Uniunea Europeană și o perioadă a protecționismului intern. Eu sper că totuși vom putea să depășim această perioadă, inclusiv în Parlamentul European, continuând să dăm semnale politice pozitive și responsabile către capitalele statelor membre.

21 iunie 2015, AGERPRES/(A-autor: Cătălina Matei, editor: Adrian Drăguț)