Metalurgia europeană are nevoie de măsuri hotărâte de apărare comercială pentru a putea supraviețui în actualele condiții de competiție neloială și protecționism care caracterizează  piața globală. Având această convingere, salut noile măsuri de apărare comercială anunțate de Comisia Europeană constând în taxe vamale de 50% aplicate asupra produselor din oțel care depășesc o cotă anuală stabilită la 18,3 milioane de tone. Aceste măsuri vor fi aplicate cu începere din iunie 2026, atunci când măsurile de salvgardare comercială în vigoare vor expira.

Bineînțeles, în perioada următoare, propunerea Comisiei trebuie să fie aprobată de Parlamentul European și Consiliu.

Industria europeană are nevoie de un sector metalurgic autohton care să fie protejat de competiția neloială, de supracapacitățile de producție din China și de efectele taxelor vamale aplicate de SUA. Cu toate că acordul UE-SUA din vara acestui an prevede taxe vamale de numai 15% aplicate exporturilor europene, totuși Statele Unite au păstrat în vigoare taxe vamale de 50% asupra exporturilor de aluminiu și oțel.

Chiar și în afara actualului război comercial, cauze multiple au dus la decăderea continuă în ultimii ani a sectorului metalurgic european. Conform Asociației EUROFER, în ultimii 15 ani, doar în sectorul oțelului s-au pierdut 100.000 de locuri de muncă. Chiar și după aceste pierderi colosale, metalurgia europeană menține 300.000 de locuri de muncă directe și susține peste 2 milioane de locuri de muncă în sectoarele adiacente. UE este singura regiune din lume unde producția de oțel scade. De altfel, putem vedea acest lucru nu doar în cazul marilor coloși industriali, ci și prin exemple cu  impact local cum ar fi decizia ArcelorMittal de a închide complet capacitățile de producție din Hunedoara.

Consider că noile măsuri de apărare comercială inițiate de Comisie aduc o schimbare de paradigmă, care vor fi cu siguranță aprobate în timp util în Parlamentul European și Consiliu, și vin să asigure o perspectivă pe termen lung pentru oprirea declinului și relansarea metalurgiei europene.

Fără oțel de înaltă calitate și produs autohton, UE nu va putea să-și atingă obiectivele legate de securitate și de reindustrializare. Acesta este motivul pentru care îmi exprim convingerea că dacă ArcelorMittal nu dorește să mai producă oțel la Hunedoara, atunci se vor găsi alți investitori care să asigure retehnologizarea capacităților actuale și continuarea producției de oțel aici. Argumentul meu nu este provenit din nostalgie sau din patriotism local nefondat, ci din perspectiva economică asigurată sectorului metalurgic prin măsuri europene concrete și consistente.

Planul de Acțiune pentru Oțel și Metale adoptat în martie 2025 a fost susținut și este promovat de Grupul PPE din PE.

Opinie publicată de www.stiriletransilvaniei.eu – http://bit.ly/42utA6U