Rezumatul intervenției la conferința ”Capitalul autohton al României – nivelul următor” organizată de cursdeguvernare.ro

 

Comerțul global bazat pe reguli se destramă – în mod surprinzător – sub presiunea Statelor Unite ale Americii. Organizația Mondială a Comerțului este în agonie prelungită, nici asta nu este o noutate.

Uniunea Europeană, în acest context trebuie să rămână gardianul sistemului global bazat pe reguli. Dar, nu putem face singuri treaba aceasta. Pentru a menține sistemul global bazat pe reguli avem nevoie de parteneri. Există o legătură indivizibilă între comerț și securitate. În acest context, Uniunea Europeană are nevoie de diversificare, de aici și nevoia și graba și insistența cu care Uniunea Europeană încheie noi acorduri comerciale. Sigur, trebuie să fim atenți și la problemele sociale și politice și uneori și economice pe care le aduc mega acordurile. Vedeți cazul cu acordul MERCOSUR sau acordul UE – India.

Dependențele economiei europene pot fi reduse și demonstrează acest lucru foarte clar desprinderea de resursele energetice rusești. Evident, știm cu toții, reducerea dependențelor vine cu un cost. Dependența de China. Gândiți-vă la resurse, la materii prime critice, dar și la toate tehnologiile necesare tranziției verzi și decarbonizării.

Made in China 2025, programul chinezesc pe care îl cunoaștem cu toții, a fost un mare succes pentru ei. Supra-capacitățile pe care le-au dezvoltat în mai bine de un deceniu, acum vin și ne sufocă în domeniul bateriilor, panourilor solare, vehiculelor electrice, acumulatorilor, tehnologiei eoliene și câte și mai câte.

Deci, schimbarea nu este doar o teorie și am vorbit despre acest lucru la întâlnirea foarte interesantă pe care am avut-o recent la Universitatea Politehnica Timisoara cu Mario Draghi, autorul planului de competitivitate europeană. Europa riscă o agonie lentă dacă nu își redefinește radical productivitatea, în raport cu Statele Unite și cu China. Și această viziune a lui Mario Draghi este motorul politicilor europene curente.

Comisia Europeană își clădește acțiunea cu instrumente noi. Ați văzut acceleratorul industrial european, documentele privind mineralele critice și foarte multe altele. Se creează piețe noi prin intermediul achizițiilor publice. Și aici este un domeniu foarte interesant și pe care trebuie să-l urmărim cu mare atenție, evident, și în România. Oțel, aluminiu verde, ciment, industria, auto, flote publice de auto electrificate, tehnologiile verzi, iată politici intervenționiste cu care eram mai puțin obișnuiți în perioada din trecut.

Autonomia strategică a Uniunii Europene înseamnă securitate cibernetică, înseamnă protecția infrastructurii critice și consolidarea lanțurilor industriale în fața amenințărilor hibride. Domenii noi care sunt, evident, și posibilități pentru companii. Aceasta este noua realitate europeană, o economie în curs de a fi din ce în ce mai legată de securitate și, evident, de tehnologie.

 

Intervenția integrală în cadrul conferinței:

 

Iuliu WINKLER, Europarlamentar, Vicepreședinte, Comisia pentru comerț internațional din Parlamentul European

• Am pregătit câteva notițe și aș dori să mă refer la trei puncte legate de tema conferinței. În primul rând, aș dori să aduc o contribuție, dacă veți considera că este constructivă și interesantă, o perspectivă de la Bruxelles, de la nivelul Uniunii Europene, asupra a ceea ce și domnul Radu Crăciun a specificat, chiar la începutul conferinței, și anume la schimbarea de paradigmă. Ea este nu la nivel al României, este la nivel european și chiar la nivel global.

• Apoi m-aș referi la un al doilea punct, și anume la oportunități și provocări pentru capitalul autohton în acest nou peisaj geo-economic.

• Și în sfârșit, un punct al treilea, legat de anumite oportunități, nișe de oportunitate, și în contextul noului buget multianual din 2028 în 2034 al Uniunii Europene, care de fapt va determina deceniul următor, dacă pot să mă exprim în acest mod.

• În primul rând, am să mă refer la subiectul schimbării de paradigmă la nivelul Uniunii Europene. Este clar că ne aflăm la un moment de cotitură, regulile jocului global se rescriu sub ochii noștri, trecem de la o globalizare clasică, bazată pe costuri reduse și lanțuri de aprovizionare extrem de lungi și de complexe, la o era nouă, care este era securității economice – autonomie strategică, competitivitate bazată pe inovație și productivitate.

• Ne place de multe ori să ne referim la cei trei mari actori ai economiei globale, Statele Unite, China și Uniunea Europeană, și această triadă este valabilă, evident, doar în situația în care Uniunea Europeană rămâne unită.

• Comerțul global bazat pe reguli se destramă și se destramă în mod surprinzător sub presiunea Statelor Unite ale Americii. Organizația mondială a Comerțului este în agonie prelungită, nici asta nu este o noutate. Uniunea Europeană, în acest context, și foarte mulți credem treaba aceasta, trebuie să rămână gardianul sistemului global bazat pe reguli. Dar, nu putem face singur treaba aceasta. Pentru a menține sistemul global bazat pe reguli avem nevoie de parteneri. Discutăm din ce în ce mai mult despre comerț și securitate. Există o legătură indivizibilă între comerț și securitate. În acest context, Uniunea Europeană are nevoie de diversificare, de aici și nevoia și graba și insistența cu care Uniunea Europeană încheie noi acorduri comerciale. Sigur, trebuie să fim atenți și la problemele sociale și politice și uneori și economice pe care le aduc mega acordurile. Vedeți cazul cu Mercosurul sau acordul cu India.

• Dependențele economiei europene pot fi reduse și demonstrează acest lucru foarte clar desprinderea de resursele energetice rusești. Evident, știm cu toții, reducerea dependențelor vine cu un cost. Dependența de China. Gândiți-vă la resurse, la materii prime critice, dar și la toate tehnologiile necesare tranziției verzi și decarbonizării.

• Made in China, programul chinezesc pe care îl cunoaștem cu toții, a fost un mare succes pentru ei. Supracapacitățile pe care le-au dezvoltat într-un deceniu, mai bine de un deceniu, acum vin și ne sufocă în domeniul bateriilor, panourilor solare, vehiculelor electrice, acumulatorilor, tehnologiei eoliene și câte și mai câte.

• Deci, schimbarea nu este doar o teorie și am vorbit despre acest lucru la întâlnirea foarte interesantă pe care am avut-o la Politehnica din Timișoara cu Mario Draghi, autorul planului de competitivitate europeană. Europa riscă o agonie lentă dacă nu își redefinește radical productivitatea, în raport cu Statele Unite și cu China. Și această viziune a lui Mario Draghi este motorul politicilor europene curente.

• Comisia Europeană își clădește acțiunea pe instrumente noi. Ați văzut accelerator industrial european, documentele privind mineralele critice și foarte multe altele. Se creează piețe noi prin intermediul achizițiilor publice. Și aici este un domeniu foarte interesant și pe care trebuie să-l urmărim cu mare atenție, evident, și în România. Oțel, aluminiu verde, ciment, industria, auto, flote publice de auto, de mașini, flotele corporatiste, tehnologiile verzi, iată politici intervenționiste cu care eram mai puțin obișnuiți în perioada din trecut.

• Autonomia strategică a Uniunii Europene înseamnă securitate cibernetică, înseamnă protecția infrastructurii critice și consolidarea lanțurilor industriale în fața amenințărilor hibride. Domenii noi care sunt, evident, și posibilități pentru companii. Aceasta este noua realitate europeană, o economie în curs de a fi din ce în ce mai legată de securitate și, evident, de tehnologie.

• În acest context, la punctul al doilea al prezentării, oportunități pentru capitalul românesc, dar și provocări, multe lucruri au fost deja spuse deja de antevorbitori și n-aș vrea să le repet. Este clar că România nu mai este o economie de periferie, suntem la un alt nivel. Dacă vreți să vă împărtășesc cum se vede de la Bruxelles acest lucru, atunci iarăși l-aș cita pe Mario Draghi la Timișoara, care a spus că România nu este o țară mică.

• Acum, sigur, ce înseamnă asta? Înseamnă că avem masă critică, înseamnă că avem resurse energetice, avem resurse industriale pentru a conta ca un centru regional, ca un hub regional. Provocări – unele au fost menționate, repet, nu vreau să revin asupra lor, deficitul comercial cronic, exportul pe partea de jos a lanțurilor valorice și importuri pe partea superioară a acestor lanțuri valorice.

• Câteva provocări. Și aș insista, în primul rând, pe birocrația administrativă internă. Noile reglementări europene caută simplificarea și există planuri de simplificare, există lupte și bătălii în Parlamentul European pe marginea acestora. În orice caz, la noi, acasă, antreprenorii se lovesc încă de proceduri lente și trebuie spus că în noua economie, viteza deciziei administrative este, ea însăși, un indicator de competitivitate.

• A doua provocare, în noua paradigmă de legătură dintre comerț și securitate. Companiile campioni, fie că sunt campioni naționali, sunt campioni regionali, vor trebui să-și mărească atenția la factorii geopolitici. Spre exemplu, în contextul noii legislații europene de control a investițiilor, dar și în contextul de securitate din care noi facem parte, factorul geopolitic și viteza de reacție la schimbării care vin de la Washington, dar nu numai, devin o chestiune strategică.

• Și, cu sinceritate, dacă tot sunt unul dintre politicienii prezenți la această dezbatere, aș vrea să mă refer la o chestiune care cred că trebuie spusă, anume nivelul redus de încredere de care decidenții politici beneficiază în mediul de afaceri din România. Sigur că soluția este dialogul, soluția este predictibilitatea de care atât de mult s-a vorbit astăzi, de dimineață.

• Și la punctul al treilea și ultimul al intervenției mele, despre oportunitate și priorități în contextul acestui buget european pentru anii 2028 până în 2034, pentru că vrem ca noii noștri campioni naționali să facă salturi la nivelul următor. Deci, avem nevoie de o asemenea viziune strategică.

•  Arhitectura viitorului buget va fi modificată. Domnul Walewski, deja răspunzând la întrebarea mea, a spus că nu știm cum va fi și nu știm cât va fi, dar avem deja niște idei foarte bune cam despre cum va fi și despre cât va fi, pentru că, în orice caz, vor fi mai mulți bani și mai multe resurse decât în perioada bugetară de șapte ani în care ne aflăm acum.

• Structura clasică a bugetului – o treime coeziune, inclusiv dezvoltarea regională prin investiții în infrastructură, o altă treime politică-agricolă comună și o treia treime pentru tot restul, se schimbă. Finanțările vor fi condiționate direct de performanță, de inovare, de digitalizarea profundă și de valoarea adăugată transfrontalieră.

• Iată deci ideea campionilor regionali. Liniile care apar în buget sunt liniile care au fost trasate în septembrie 2024 de Planul Draghi pentru competitivitatea europeană. Vom avea mai multe decizii la București și mai puține decizii la Bruxelles. Dispar o serie de programe și întrebarea este: Această libertate pe care o câștigăm în definirea direcției proprii naționale este o șansă, sar o dificultate? Sigur că este și șansă, dar în același punct și o dificultate.

• Noul document, și vom învăța niște noi inițiale, este Planul de Pateneriat Național și Regional pentru 2028 și 2034. PPNR. Trebuie, chiar în condițiile dificultăților bugetare, și domnul ministru al Finanțelor foarte bine a spus că pentru un guvern interimar chiar se lucrează extraordinar de multe în instituții, trebuie să începem dialoguri și cu mediul de afaceri și cu administrația publică de diverse niveluri – regională, locală, încă acum pentru a întocmi Planul de Pateneriat, chiar neștiind forma finală a bugetului. Atunci când îl vom ști, va fi prea târziu.

• Avantaje care pot fi valorificate. Evident, domeniul energetic este un domeniu strategic și avem avantaje. Alt domeniu evident și s-a vorbit despre el, deci nu-l amintesc, decât pe scurt – apărare, securitatea, inclusiv domeniul dual use, securitatea cibernetică, inteligența artificială, inteligența artificială în domeniul dual use (este un domeniu de nișă). De asemenea, economia datelor, ar trebui să facem pași în direcția aceasta, cloud guvernamental și așa mai departe. Și, în final, oportunitățile legate de digitalizare.

• Și chiar o ultimă idee, pentru că îmi dau seama că timpul este prețios, o propoziție pe care am scris-o aici, o afirmație: stabilitatea politică ca avantaj economic. Sau, dacă doriți formulat altfel: instabilitatea politică ca dezavantaj economic. Și gândiți-vă doar la PNRR, ținem în minte că acest program PNRR, care a decolat cu dificultate, și-l vedem acum, până în orizontul 31 august, adică peste câteva săptămâni, va ateriza cu dificultate.

• Haideți să ne gândim că bugetul european, care va funcționa pe principii oarecum similare cu ceea ce am văzut în PNRR, va fi un succes. Deci PPNR va fi mai mare decât PNRR și vom reuși astfel să ne sprijinim campionii naționali în devenirea lor de campioni regionali și de ce nu, chiar și european.

Q&A

Întrebare Radu Crăciun: Pentru că noi discutăm aici de stimularea extinderii regionale a României, deci am fi fericit să o realizăm și pe asta, însă iată că acest acord Mercosur ridică dintr-o dată ștacheta mult mai sus, deci apare oportunitatea unei alte piețe continentale, aș spune, pentru companiile din Uniunea Europeană.

Și atunci, întrebarea mea, în măsura în care, de la Bruxelles, intrați în contact cu alte guverne, cu alte companii europene: Cum se pregătesc ele pentru această oportunitate de extindere pe alte continente și care ar fi lecțiile relevante inclusiv pentru România ca țară, ca guvern, dar și companii, pentru a beneficia de această oportunitate, pentru că Mercosur e pentru toată lumea, nu e doar pentru unii, și cred că n-ar trebui să beneficiem de el doar prin ricoșeu, adică în măsura în care companiile care sunt investite în România ar beneficia cumva de aceste noi piețe?

Răspuns:

• Este un subiect de o amploare extraordinară, așa cum și statele Mercosur sunt niște state mari. Dacă ne uităm la schimburile economice și comerciale directe dintre România și statele Mercosur, mai ales cu cele două state mai mari, Brazilia și Argentina, vedem că cifrele și proiectele comune nu sunt chiar impresionante. Avem niște investitori în România din zona Americii Latine, avem niște contacte, dar nu sunt impresionante, ele sunt evident sub potențialul industrial din acest moment. Acordul Mercosur este în aplicare provizorie de la 1 mai și probabil că avem nevoie de șase luni, dar mai bine de un an pentru a vedea efectele comerciale ale acordului.

• În ceea ce privește potențialul industrial, eu cred că trebuie să începem, sau este mai ușor să începem, cu acțiunea indirectă. Se deschid niște piețe pentru companiile europene, pentru industria chimică europeană, pentru industria pharma, bineînțeles pentru industria auto, în primul rând. Și, dacă ne aducem aminte, s-a spus aici mai de dimineață, s-a reliefat că România face comerț în primul și în primul rând (peste 70%) cu statele membre ale Uniunii Europene, dar între acestea, în primul rând, facem comerț și suntem integrați în lanțurile de aprovizionare ale celor mai importanți parteneri ai noștri, care sunt Germania și Italia.

• În momentul în care știm că Germania și Italia au fost exact țările care au sprijinit cel mai mult finalizarea acordului Mercosur și s-au luptat cu Franța, care, din motive, spun eu, în primul rând, politice și de tradiție, acolo se luptă, Franța luptă potriva Mercosur de cel puțin 20 de ani, atunci ne dăm seama că prima noastră șansă este aceea a companiilor care sunt integrate în lanțurile valorice germane și italiene pe industria auto, pe energie, dar poate și pe resurse minerale critice, noile energiile generabile și cred că ele pot fi primele care pot deschide aceste piețe sau pot să apară un pic mai activ pe piețele Mercosur. Miza este aceea de a apărea companiile noastre în spațiul Mercosur cu milioane, sute de milioane de consumatori și cu piețe care, până acum, au fost extrem de protejate cu tarife, cu taxe vamale foarte mari. Acum, aceste taxe de amare au dispărut cu începere de la 1 mai.

• Al doilea pas, cred eu că poate fi prezența independentă a companiilor noastre și, sigur că, ar trebuit să vină și pasul legat de domeniul serviciilor care este, evident, un domeniu extrem de promițător în noile tehnologii servicii financiare, în intermedieri și tot ceea ce înseamnă acest nou spațiul deschis pentru Uniunea Europeană.

• Și, sigur, trebuie spus un lucru și eu am fost foarte atent la ceea la ceea ce domnul Walewski a spus când a fost întrebat care a fost politica de succes pentru companiile poloneze. Domnia sa a spus că este un mix de politici, dar a evidențiat diplomația economică și comercială și eu cred că este foarte, foarte important că noi, România, companiile românești, am valorificat într-o măsură modestă beneficiile acordurilor comerciale europene.

• Acest lucru trebuie să se schimbe și nu ajunge să profităm, cum ați spus dumneavoastră, domnule Crăciun, prin ricoșeu, adică în mod indirect, ci ar trebui să fim prezenți în nume propriu, pentru asta însă trebuie să rezolvăm problema diplomației comerciale a României, trebuie să rezolvăm o problemă instituțională. Indiferent că decizia va fi la Ministerul de Externe sau la Ministerul Economic, sunt cele două modele europene, dar trebuie luată o decizie împreună cu agenția sau agențiile de finanțare a exporturilor, care trebuie să-și capete rolul și dimensiunile  de care are nevoie capitalul românesc.

Sursa: www.cursdeguvernare.ro – https://bit.ly/4faEQg2