Acordul economic si comercial cuprinzător dintre UE și Canada – pe scurt CETA – intră miercuri în vizorul Parlamentului European, care trebuie să-și dea consimțământul asupra documentului după 7 ani de negocieri intense. Votul de miercuri din Parlamentul European nu va fi însă unul fără emoții pentru sustinătorii CETA. Acordul este unul istoric pentru secolul nostru, spune la RFI Iuliu Winkler, eurodeputat UDMR și vicepreședinte în Comisia pentru Comerț Internațional din Parlamentul European.
Ce va însemna el pentru România? În primă fază ratificarea acordului va aduce la eliminarea treptată a vizelor pentru români.
A obținut însă Bucureștiul suficient? Andreea Orosz a stat de vorba cu Iuliu Winkler despre beneficiile acordului din perpectiva României.
Iuliu Winkler: Nu cred că trebuie să vorbim în termenii victoriei sau ai unei posibile înfrângeri. Trebuie să vorbim în termenii perspectivelor. Nu consider mecanismul MCV un mare succes al Uniunii Europene. Ca dovadă, după ce a fost inventat și aplicat pentru România și Bulgaria, nu a mai fost implementat și în cazul Croației, care a aderat la Uniunea Europeană după noi și care a avut probleme politice, dar și în domeniul justiției, foarte serioase, ca o mică țărișoară, dar aflată în marea și complicata problemă a fostei Iugoslavii.
Nu consider că acordul MCV este un succes. Cerința cea mai importantă, formulată acum în ianuarie la aniversarea a zece ani de la aderare, a fost ireversibilitatea progreselor care au fost obținute și faptul că ele nu pot fi prejudiciate indiferent de succesiunea guvernelor și de orientarea lor politică. Din păcate, acum în România, vedem o reversibilitate a unor procese, a unor rezultate. Dacă există o asemenea prudență la Bruxelles, la fel putem vedea o asemenea prudență și dincolo de ocean. Este oarecum justificat. De aceea nu aș vorbi în termeni de câștig sau pierdere. Totuși vreau să fac o observație, chiar dacă o fac cu tristețe.
În zece ani am reușit, indiferent de configurația putere – opoziție, să importăm la Strasburg, la Bruxelles toate diviziunile politice de acasă. Le-am adus aici, ne-am spălat mereu rufele în public. Acest lucru nu a făcut bine. Nu mă refer la tehnicile disimulării. Astăzi, disimularea și fățărnicia nu mai sunt posibile. Comunicarea este instantanee. Indiferent în ce limbă vorbești la București, la Bruxelles sau la Strasburg, afirmațiile tale vor fi preluate instantaneu. Nu mai poți să te ascunzi. Dar nici nu este until să ai o atitudine de exportare a crizelor, așa cum am avut-o noi în zece ani, indiferent de configurația putere – opoziție de acasă.
Aceste lucruri s-au văzut, își au efectele. Unul dintre efecte este tocmai această prudență a partenerilor noștri. În momentul în care vom avea o accesiune Schengen, ea va fi în etape. Avem o soluție pentru vizele canadiene, dar și ea este în trepte. Mereu se pune accent, chiar atunci când nu este spus acest lucru, pe așteptarea de a avea progrese ireversibile și fixate definitiv în structura statală și organizațională a României.
Reporter: Pentru că suntem la „Tânăr în Europa”, vă rog să ne vorbiți despre beneficiile pe care le vor avea tinerii români. Știu că acordul deschide ușa reglementării unor meserii, recunoașterii diplomelor în inginerie, în contabilitate, în arhitectură. Ce înseamnă acest fapt pentru un tânăr? Se deschid niște porți?
I.W: Sigur. Eu nu aș mai considera acest lucru neapărat un avantaj. Spunând că este un avantaj pentru tinerii noștri foarte bine pregătiți, că se pot descurca profesional, că își pot găsi un loc mai bun decât acasă fie în Canada, fie în statele din Europa de Vest, nu cred că mai este un lucru bun, un lucru pozitiv. Trebuie să spunem că pentru afaceri, în general, și egalitatea de șansă pe care o ai ca invetitor european în Canada sau ca investitor canadian în Europa este foarte important să existe recunoașterea reciprocă a calificărilor, oportunități sau un statut egal al tău, ca european acolo, sau al lui ca partener canadian atunci când vine în Europa. Deschiderea este foarte importantă. Atunci când vorbim despre o societate deschisă, construită pe imigrație, o societate canadiană mult diferită de ceea ce a avem în România sau în Europa de Est, aceste schimburi fie profesionale, fie că sunt schimburi umane sau de natură economică sau comericală, nu fac decât să ne îmbogățească. Dacă nu ne îmbogățesc neapărat în dimensiunea materială, ne pot îmbogăți și în dimensiunea spirituală și chiar a schimbului de informații. Revin și la chestiunea securității, a luptei împotriva terorismului. Toate sunt provocările momentului. Sunt provocări care la final de secol XX arătau cu totul altfel decât acum, la începutul secolului al XXI-lea.
Rep: În momentul în care vorbim despre Canada și despre companii canadiene, nu cred că greșesc dacă spun că printre români, primul nume care apare este Gold Corporation. Este o companie de care nu se leagă amintiri foarte plăcute. Au fost proteste, a fost un proiect foarte controversat. Cum pot fi convinși românii că așa ceva nu se va mai întâmpla?
I.W: Cred că povestea drobului de sare este în continuare foarte prezentă în mentalitatea colectivă de acasă. Celebra poveste Gold Corporation și alte povești celebre din România nu se întâmplau dacă erau îndeplinite două condiții. În primul rând, trebuie să existe respectul fără abatere al legilor. În al doilea rând, existența unui cadru legal care să asigure acoperirea tuturor domeniilor. Vă atrag atenția că, în continuare, în România nu există o strategie a resurselor minerale aprobată de Parlament. Trebuie să fie o strategie pe termen lung, care să fie apoi respectată de toate guvernele. Putem să vorbim în mod nostalgic că „munții noștri aur poartă”. Dar ce vrem să facem cu aceste bogății? Dacă le valorificăm, se ridică întrebările „Când?” și „În ce condiții?”. Dacă le păstrăm și le ținem rezervă generațiilor viitoare, pentru ce facem acest lucru? Care este intenția noastră? Și în domeniul conex mineritului, domeniul energetic, lipsește o strategie a României. Avem decizii de pe o zi pe alta. Acum avem o situație a pieței de energie extraordinar de interesantă, pe care nu mulți o înțeleg.Toate aceste lucruri sunt posibile pentru că lipsesc documentele cadru care să ne spună ce vrem să facem, unde vrem să ajungem și care sunt condițiile, regulile în baza cărora procedăm. Pentru mine aceasta este povestea.
Rep: Este valabil și în cazul pădurilor?
I.W: Bineînțeles că este valabil și în cazul pădurilor. Pădurile reprezintă o altă bogăție pe care ar trebui să o exploatăm într-un cadru legal, care să fie respectat. Avem poliția pădurilor. Avem telefoane de urgență. Avem un civism remarcabil în acest domeniu. Acest lucru este foarte important. În același timp avem, în permanență, sau suspiciunea sau realitatea că există infracționalitate care nu poate fi stopată. Vă spun povestea drobului de sare pentru că cel mai sigur mod de a nu greși este să nu faci nimic. Dar nu ne putem permite să stăm. Nu ne putem permite să nu facem nimic.
Un interviu pe larg cu europarlamentarul Iuliu Winkler despre acordul CETA veți putea asculta, miercuri, 15 februarie, de la ora 13.30, în cadrul emisiunii Tânăr în Europa.
Interviu RFI realizat de Andreea Orosz
