1. Reprezentarea comunității maghiare din România
2. Activitatea parlamentară – sub semnul crizei globale
3. Alte perspective asupra activității parlamentare și politice

În mod tradițional, campaniile electorale reprezintă momentele cheie în care politicienii vin în fața cetățenilor cu bilanțul activității din precedentul mandat. Tot atunci se consumă cele mai intense clipe de comunicare directă sau intermediată cu alegătorii, se prezintă proiectele și se trăiește un timp al promisiunilor.
Cred, însă, că realizarea periodică a bilanțului activității și comunicarea acestuia către alegători te mențin pe traiectoria propusă și te ajută în îndeplinirea misiunii primite de la electorat.    De aceea, în acest document m-am străduit să vin cu un bilanț al activității mele din primul an de mandat din cea de-a VII-a legislatură a Parlamentului European (PE).

Acesta este cel de-al doilea document care sintetizează activitatea mea ca deputat european al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR), după cel elaborat în vara anului 2009 și care reflecta munca pe care am depus-o în primul meu mandat în PE(decembrie 2007 – iunie 2009). Consider că informarea alegătorilor, precum și comunicarea spre și dinspre ei, este parte integrantă a muncii mele în PE, la Bruxelles sau Strasbourg, dar și a celei de acasă, unde conduc Organizația Județeană Hunedoara a UDMR. Tocmai de aceea, la fiecare final de an parlamentar din acest mandat, voi veni în fața cetățenilor cu bilanțul activității mele.

Rezultatul alegerilor pentru PE din iunie 2009 a însemnat pentru maghiarii din România un important succes. Victoria Solidarității Maghiare a însemnat câștigarea a trei mandate de deputat, obținându-se astfel o reprezentare consistentă a comunității maghiare în Legislativul european. Noi, cei care am lucrat în campania electorală, ne exprimăm gratitudinea în fața alegătorilor care au susținut lista noastră electorală. Personal am fost deosebit de onorat, fiind primul nominalizat pe lista UDMR. Am primit șansa ca, împreună cu colegii mei, în următorii cinci ani, să lucrez la îndeplinirea programului electoral al UDMR, intitulat “Uniunea noastră, Europa noastră”.

În campania electorală din vara anului 2009 am fost purtătorul mesajului UDMR și al Solidarității Maghiare. În patru săptămâni, am parcurs mai mult de 12.000 de kilometri, ajungând în 130 de localități în care m-am întâlnit cu mii de oameni cărora le-am strâns mâna și le-am vorbit despre viitorul nostru european. A fost o muncă de echipă cum se întâmplă de fiecare dată în Uniunea noastră, urmând să acționăm în același mod și în viitor.

Statornic în credința că munca în echipă dă cele mai bune rezultate, am continuat să am un contact permanent cu liderii UDMR, cu deputații și senatorii, cu reprezentanții din administrația publică ai Uniunii, iar ca președinte al Organizației Județene Hunedoara, cu ceilalți colegi președinți de filiale UDMR.
În urma alegerilor europene, Partidul Popular European (PPE) a rămas cea mai importantă forță politică din Europa, având cel mai mare grup politic din PE, precum și forța necesară să modeleze politicile publice europene. De altfel, PPE a desemnat președintele Legislativului european și pe cel al Comisiei Europene (CE).

În cadrul PPE al cărui membru este, UDMR a avut o activitate politică intensă, iar buna coordonare internă cu colegii din Uniune a dat roade. Însărcinat de UDMR, am participat la procesul de elaborare a documentelor care au fost adoptate în Congresul PPE, care a avut loc la Bonn, în luna decembrie 2009. Am contribuit cu propuneri în favoarea României și a comunității maghiare care au fost incluse în  documentele Congresului PPE. O realizare importantă a politicii externe a UDMR a fost adoptarea la acest congres a Rezoluției cu privire la drepturile minorităților autohtone din Europa, document care va sta la baza politicii privind minoritățile naționale a PPE. Rezoluția stipulează ca în UE să se realizeze treptat un set de practici și de norme cu valoare juridică privind protecția drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale. Aș dori să evidențiez și faptul că Programul economic al PPE include, ca urmare a amendamentelor pe care le-am depus, referirea la integrarea economică și socială de succes a noilor state membre din centrul și sud-estul Europei, sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), a reconversiei profesionale precum și dezvoltarea politicilor agricole comune.

Apreciez că, în decursul ultimului an, am reușit să consolidăm prezența UDMR la Bruxelles, printr-o participare pro-activă, un exemplu în acest sens, fiind elaborarea unui document de referință în domeniul protecției minorităților. Prezența noastră în grupurile de lucru ale PPE s-a dovedit eficientă, urmând ca pe viitor să intensificăm angajamentul UDMR în perspectiva modelării politicilor publice europene.
Noul mandat de cinci ani a debutat imediat după alegerile din iunie 2009. Experiența acumulată, între 2007 și 2009, în PE s-a dovedit a fi extrem de importantă. Având avantajul continuității într-un sistem ce deja îmi era familiar, am decis să merg mai departe în comisiile de specialitate în care deja activasem. Practic, în vara anului 2009, mi-am reluat activitatea în Comisia pentru Comerț Internațional (INTA) și în Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI). Formația mea de economist a fost un argument pentru a opta pentru cele două comisii, însă, o motivație la fel de importantă a fost legată de faptul că aspectele economice și de dezvoltare sunt extrem de importante și pentru comunitatea mea.

Criza globală a devenit, în perioada 2009-2010, preocuparea majoră a instituțiilor europene. Strategiile de diminuare a efectelor ei în plan economic, financiar și social au intrat și în sfera de acțiune a PE. Răspunzând provocărilor, dar și dorind ca, pe viitor, Europa să preîntâmpine astfel de crize, în Legislativul european s-a creat Comisia specială pentru criza financiară, economică și socială (CRIS). Implicarea mea în activitatea CRIS a venit ca un gest absolut firesc, reflectând preocupările și îngrijorările mele. România este unul dintre cele mai afectate state membre ale UE. Pe fondul unei crize morale și sistemice cu rădăcini profunde, efectele crizei globale au luat în România forme perverse care au prejudiciat marea masă a populației. ªubrezirea încrederii cetățenilor în instituțiile democratice cred că reprezintă una dintre cele mai grave consecințe care va avea urmări pe termen lung în planul coeziunii și solidarității societății românești. Tocmai de aceea, mesajul cu privire la necesitatea unui nou contract social în România transmis, în toamna anului 2009, de candidatul UDMR la Președinție, Kelemen Hunor, nu a fost unul întâmplător.

1. Reprezentarea comunității maghiare din România

Alegerile europene
Rezultatul alegerilor europene din 2009 ne-a asigurat de sprijinul fără echivoc al comunității maghiare din România. Alegătorii au susținut formula Solidarității Maghiare, iar acest lucru ne dă putere de muncă și determinare în activitățile pe care le desfășurăm ca parlamentari europeni ai UMDR – astfel am comentat rezultatele alegerilor imediat după anunțarea lor în 6 iunie 2009. Crearea unei platforme unite, solidare a fost un imperativ al alegătorilor noștri. Prin votul lor, aceștia au demonstrat că dau întâietate solidarității în sânul comunității, respingând disensiunile.

Este deosebit de important faptul că UDMR a fost singura formațiune politică care s-a prezentat la alegerile europene cu un discurs în care a vorbit despre Europa, despre modelul comunitar în care dorim să trăim, despre rolul comunităților maghiare în UE. Alegătorii au apreciat campania pragmatică și sinceră și însăși existența solidarității politice. Am susținut încă din campania electorală că voi lucra pentru creșterea nivelului de trai al comunității  maghiare din România, precum și al întregii societăți, pentru modernizarea economiei și integrarea ei în circuitul european și pentru întărirea clasei de mijloc și a sectorului IMM.

De asemenea, am atras atenția asupra faptului că UE se va schimba mult în cei cinci ani ai mandatului parlamentar, că se vor lua și măsuri care vor avea un efect pe termen lung asupra viitorului comunității maghiare din Transilvania, a întregii Românii.

Dacă până în 2007, trebuia să conformăm criteriilor existente în spațiul comunitar, după aderare a venit momentul ca și noi să încercăm să modelăm UE. Cele 1,5 milioane de maghiari din România reprezintă o comunitate mai numeroasă decât populația totală a unor state europene, în același timp ca minoritate etnică suntem una dintre cele 300 de comunități minoritare din Europa. Programul electoral “Uniunea noastră, Europa noastră” adoptat în cadrul lucrărilor congresului UDMR desfășurat la Cluj-Napoca în 25 aprilie 2009 declară faptul că noi credem în realizarea Europei regiunilor și a comunităților, pentru că numai în acest fel se creează premisele creării structurilor de autoguvernare și a condițiilor necesare realizării diferitelor forme de autodeterminare și autonomie. Dorim ca prin aprofundarea coeziunii sociale, UE să devină cu adevărat o Europă a regiunilor în care decentralizarea bazată pe principiile subsidiarității să asigure luarea deciziilor la nivelul regiunilor.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona
Odată cu 1 decembrie 2009, data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, atribuțiile diferitelor instituții ale UE au suferit modificări semnificative în direcția materializării viziunii noastre despre o Europă a regiunilor și a comunităților, care nu rămâne o simplă uniune a statelor naționale, ci adâncește și mai mult integrarea. Conform Tratatului, PE a primit puteri sporite, au fost introduse mecanisme de co-decizie între CE, Consiliul European și PE. Acest lucru înseamnă mai multă democrație în UE, dar și reprezentarea intereselor noilor state membre în mod egal cu cele ale vechilor state membre.

Aderarea României la UE s-a produs în 2007, dar procesul de integrare efectivă a țării noastre în UE va fi un proces îndelungat, tocmai de aceea este primordial interesul nostru ca printre câștigătorii acestui proces să se afle și comunitatea noastră alături de toți cetățenii României. În 11 iunie 2009, la primirea mandatului de membru al PE, mi-am exprimat speranța ca parlamentarii UDMR să atingă cât mai multe obiective esențiale pentru maghiarii din Transilvania, cât și pentru întreaga societatea românească.

Una dintre cutumele PE este aceea de a găzdui evenimente ale unor organizații pan-europene, care pot aduce astfel în atenția parlamentarilor temele proprii. Un astfel de eveniment a fost cel de-al 60-lea Congres al Uniunii Federale a Națiunilor din Europa – FUEN, care a avut loc în luna octombrie a anului 2009. Atunci, am dezbătut situația minorităților etnice din UE împreună cu Hans Heinrich Hansen, președintele FUEN. În opinia acestuia, anul 2009 a înregistrat un regres în privința îmbunătățirii situației minorităților din Europa, în unele state făcându-se pași înapoi în privința respectării convențiilor europene referitoare la protecția minorităților. În cadrul întâlnirii s-a menționat în mod special Legea limbii naționale din Slovacia, ca fiind cel mai elocvent caz de încălcare a drepturilor minorităților etnice, mai ales prin faptul că Slovacia este membră a UE, și încă înainte de aderare a acceptat respectarea criteriilor de la Copenhaga. Amândoi am fost de părere că invocând principiul subsidiarității, UE evită să se pronunțe cu privire la dreptul utilizării limbii materne de către maghiarii din Slovacia.

Așezarea, în România, într-o paradigmă de normalitate a relației dintre majoritate și minoritate se va putea realiza numai prin înfăptuirea diverselor forme de autonomie a maghiarilor, însă, pentru dobândirea acestora este nevoie și de o schimbare de mentalitate, nu numai de instrumente juridice. În perioada 2007-2009, în cadrul PE au avut loc mai multe dezbateri despre drepturile minorităților. Spre exemplu, evoluția statutului provinciei Kosovo, declararea independenței acesteia, procesul – neîncheiat deocamdată – de recunoaștere a acestei noi realități geopolitice în Balcani, precum și schimbarea statutului comunității albaneze și a celei sârbe din minoritate în majoritate și invers au dovedit, încă odată, necesitatea creării unui cadru unitar de reglementare pentru protecția minorităților etnice.

Ca membru al comunității maghiare din România este firesc să ridic vocea în sprijinul unei alte comunități etnice într-un context în care drepturile omului, dar într-un sens mai strict drepturile unei comunități etnice, au fost flagrant încălcate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă propunerea de rezoluție a PE privind denunțarea execuției în China a etnicilor uiguri persecutați de autorități, în inițierea căreia am colaborat cu colegii mei, Sógor Csaba și Tőkés László. Ca deputat în PE realizez din ce în ce mai des că UE este mai sensibilă la încălcarea drepturilor minorităților de pe alte continente, dar întârzie punerea pe agenda sa a problematicii drepturilor colective ale minorităților tradiționale din UE și de a dezbate în mod responsabil această chestiune.

În ziua intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, organizațiile comunităților maghiare din Bazinul Carpatic au adoptat o declarație comună. Reprezentanții organizațiilor maghiarilor din România, Slovacia, Serbia și Ucraina, reuniți la Bruxelles, au subliniat în documentul amintit faptul că ziua intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona este o sărbătoare și pentru statele candidate și pentru cele aflate în vecinătatea UE. Din partea UDMR, declarația a fost semnată de către mine și Sógor Csaba. Documentul consideră deosebit de important faptul că în Tratatul de la Lisabona este stipulat faptul că Uniunea se întemeiază inclusiv pe respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.
În Tratatul de la Lisabona se mai arată faptul că minoritățile naționale și etnice reprezintă valori și resurse europene. Din această perspectivă, dar și a faptului că Tratatul de la Lisabona se referă la drepturile persoanelor aparținând unor minorități naționale, reprezentanții acestora consideră că se poate porni pe calea structurării unui set de norme juridice eficiente și de lungă durată privind minoritățile naționale, eliminând dublul standard, respectiv cerința ca statele candidate trebuie să respecte criteriile de la Copenhaga, însă țările membre nu trebuie să respecte acel document.

Din vara anului 2009, la Bruxelles funcționează Biroul de Reprezentare a Minorităților Naționale Maghiare din Bruxelles. Acesta, ca organizație non-guvernamentală, este promotorul unor inițiative privind minoritățile naționale. UDMR a sprijinit de la bun început deschiderea acestui birou și s-a oferit a-i fi partener cu scopul obținerii de rezultate concrete.

ªi în această legislatură, în cadrul PE s-a format Intergrupul Minorităților Etnice, Tradiționale, al Comunităților și Limbilor Minoritare. Deși, inițiativa de constituire a intergrupului nu a primit suficiente semnături de susținere din cadrul PPE, totuși, și-a putut continua existența datorită  suportului celorlalte grupuri din PE. Cred că, în rândul deputaților europeni, este important să conștientizăm necesitatea unui angajament pentru apărarea drepturilor minorităților, iar în acest sens Intergrupul este un important instrument de lucru. În cadrul Intergrupului pentru minorități, alături de reprezentanții maghiari din România, Slovacia și Ungaria sunt prezenți deputații basci și catalani din Spania, finlandezi din Suedia etc. Toți colaborăm la realizarea unui cadru normativ obligatoriu de protecție a drepturilor minorităților din UE. Uniunea a lăsat la latitudinea statelor membre problematica drepturilor minorităților, iar soluțiile promovate în statele membre diferă foarte mult între ele. Există state membre ale UE care nu recunosc existența minorităților naționale, în timp ce altele le acordă acestora diferite forme de autonomie – de la autonomie culturală, până la cea teritorială. Din păcate, fragilitatea instrumentelor europene este dată de însuși faptul că, de prea multe ori, găsirea unui consens la nivelul UE, duce la eliminarea esenței normelor care ar trebui aplicate.
Lărgirea UE la 27 de state a adus în același spațiu majoritatea comunităților maghiare din Bazinul Carpatic. Acum, majoritatea maghiarilor trăiește între granițele UE. Inclusiv statele foste iugoslave au ales calea integrării europene, iar maghiarii din Ucraina își vor putea formula și ei aspirațiile europene chiar dacă într-o perspectivă mai îndepărtată. Sunt convins că noi, cei care trăim deja în sânul UE, purtăm o responsabilitate față de conaționalii noștri rămași în afara ei. Tocmai de aceea este un eveniment îmbucurător faptul că, din decembrie 2010, se va trece la eliminarea vizelor pentru cetățenii Serbiei, Macedoniei și Muntenegrului. UE trebuie să se extindă spre Balcanii de Vest, statele de aici fiind europene prin definiție. Criza economică nu ar trebui să întârzie procesul de aderare al acestor state, extinderea UE însemnând inclusiv consolidarea rolului său în plan global.

Succese politice la Congresul PPE de la Bonn
Din punct de vedere al dezideratelor noastre specifice, Congresul PPE de la Bonn (8-10 decembrie 2009) a fost un  succes. Cea mai mare formațiune politică din Europa a adoptat în unanimitate Rezoluția intitulată “Drepturile minorităților naționale – respectul european pentru cultură, pentru tradițiile naționale și regionale”, document inițiat de UDMR și MKP – Partidul Coaliției Maghiare – din Slovacia. Potrivit Rezoluției adoptate, PPE își reafirmă atașamentul față de valorile fundamentale ale UE, drepturile minorităților naționale fiind parte a acestora. În acest sens, se recomandă promovarea celor mai bune practici în domeniul drepturilor minorităților naționale la nivelul UE. Adoptarea rezoluției în unanimitate este un succes fiind bine știut faptul că până acum PPE s-a distanțat în a avea o opinie tranșantă în privința drepturilor minorităților.

Adoptarea acestui document de către PPE este fără precedent, acesta făcând pentru prima dată referire clară la minoritățile autohtone din UE. De asemenea, este foarte important faptul că această rezoluție face o diferențiere clară între minoritățile tradiționale și cele imigrante din statele UE. Acest document reprezintă un prim pas pe anevoiosul drum la care s-au angajat, în campania electorală, parlamentarii europeni ai UDMR în vederea creării cadrului unic de reglementare a protecției minorităților tradiționale în cadrul UE.

PPE recomandă guvernelor, prin intermediul acestei rezoluții, să aibă un dialog permanent cu minoritățile naționale și să asigure un acces efectiv al acestora în procesul decizional la nivel local, regional și național. De asemenea, popularii europeni îndeamnă guvernele să-și intensifice colaborarea cu societatea civilă în vederea conștientizării la nivelul întregii societăți europene a faptului că minoritățile naționale reprezintă un factor activ în dezvoltarea Europei, acestea reprezentând și o garanție pentru păstrarea unității în diversitate – element de bază în construcția europeană. Se subliniază faptul că, în lumina Tratatului de la Lisabona, potrivit căruia, drepturile persoanelor care aparțin minorităților sunt valori fundamentale ale construcției europene, la nivelul UE se poate dezvolta un set de standarde și norme care să reglementeze în mod unitar drepturile minorităților naționale.

În același document, PPE reafirmă faptul că sprijinirea minorităților naționale și lingvistice în vederea protecției lor și a păstrării și dezvoltării identității, culturii proprii și a limbii materne trebuie să reprezinte una dintre cele mai importante responsabilități ale statelor membre ale UE. În rezoluție se mai arată că măsurile pozitive adoptate cu scopul protejării minorităților nu intră în categoria discriminării. Membrii PPE reiterează faptul că fiecare persoană aparținând unei minorități naționale trebuie să aibă dreptul de a primi educație în limba maternă în cadrul sistemului de învățământ public la toate nivelurile.

Politici publice europene în perioada crizei globale
Odată cu numirea, în februarie 2010, a celei de a doua Comisii Barroso s-a încheiat procesul de reorganizare a instituțiilor UE început cu adoptarea Tratatului de la Lisabona. Conform rezultatelor alegerilor europene, cele mai multe funcții de comisari au revenit PPE, acesta fiind cel mai mare partid paneuropean. Astfel, la baza activității CE stă politica economică de centru dreapta, economia socială de piață. Prin câștigarea portofoliului agriculturii, România și-a întărit poziția în executivul de la Bruxelles. Înainte de votul de învestitură al CE, Legislativul european a adoptat noul cadru inter-instituțional al UE. Conform acestuia, PE a devenit mai puternic în sistemul de decizie european, fiindu-i sporit rolul în procesul de co-decizie. Tratatul de la Lisabona introduce și instituția “inițiativei cetățenești”, adică cel puțin un milion de cetățeni ai UE pot semna o petiție prin care solicită CE elaborarea unei directive pe un anumit subiect legat de politicile europene.

Liderii grupurilor partidelor parlamentare care sunt afiliate la PPE din cadrul parlamentelor naționale au dezbătut, la summit-ul care a avut loc între 16-17 noiembrie 2009, schimbările aduse rolului pe care îl au legislativele naționale prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Temele principale abordate s-au referit la colaborarea dintre parlamentele naționale și la economia socială de piață. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentele naționale au dobândit noi atribute, ele fiind consultate în procesul legislativ european. În noua construcție, se oferă condiții egale de acțiune pentru toate statele membre indiferent de dimensiunea lor, a populației etc. Totodată, se pare că parlamentele naționale nu sunt pregătite să acționeze în spiritul noi arhitecturi de decizie, unde li se acordă posibilitatea intervenției în procesul legislativ european sau chiar în cel al unui alt stat membru.

Participanții la summit au apreciat că aplicarea doctrinei social-economice a PPE, economia socială de piață, reprezintă o provocare importantă pentru țările membre. S-a ajuns la concluzia că întărirea pieței interne europene crește șansele contracarării efectelor crizei globale. În același timp, s-a mai constatat faptul că unele dintre vechile state membre au preferat să recurgă la protecționism în încercarea de a găsi soluții individuale de gestionare a crizei. Joseph Daul, președintele Grupului PPE din PE, consideră că acest tip de abordare este greșit, pentru că slăbește intervenția unitară a UE, întârzie aplicarea proiectelor comune, a principiilor fundamentale ale economiei sociale de piață și ale Tratatului de la Lisabona. El a pledat pentru întărirea pieței interne și elaborarea unor politici sociale echilibrate.

La rândul meu, în cadrul summit-ului amintit, am vorbit despre importanța pe care sectorul IMM o are în depășirea crizei, inclusiv a celei din România, și în reluarea ciclului de creștere economică. Am arătat că dacă, în următorii doi ani, fiecare dintre cele 23 de milioane de IMM-uri din UE ar înființa câte un nou loc de muncă, atunci s-ar rezolva problema șomajului în UE. Această idee am reluat-o în decursul primului an de mandat ori de câte ori am avut ocazia. De altfel, acesta s-a constituit și într-o propunere pe care am înaintat-o în cadrul grupului de lucru al PPE privind Strategia Europa 2020.

Am contribuit totodată și la realizarea documentului de bază al congresului PPE de la Bonn intitulat, “Economia socială de piață într-o lume globalizată”. Propunerile formulate în numele UDMR s-au regăsit în documentul final al PPE. Documentul adoptat de Congresul PPE este unul extrem de important, deoarece prevederile acestuia vor sta la baza tuturor politicilor economice și sociale pe care popularii europeni le vor promova în următorii ani la nivelul UE.

Din punctul meu de vedere este foarte important că acest program include recomandări în privința IMM-urilor, mai ales pentru această perioadă, în care criza economică a dus la falimentarea a numeroase afaceri și implicit la pierderea a sute de mii de locuri de muncă, România având una dintre cele mai afectate economii.
Sprijinirea sectorului IMM se va face prin implementarea activă a prevederilor din Small Business Act și conștientizarea rolului pe care îl au IMM-urile în generarea de noi locuri de muncă în UE. Datorită structurii organizaționale, dar și a dimensiunilor lor, IMM-urile sunt mult mai flexibile și mai dinamice decât marile companii, dar, în același timp, sunt și mult mai vulnerabile, adesea accesul lor la capital și surse de finanțare fiind dificil. În acest sens, trebuie luate toate măsurile pentru încurajarea activității IMM-urilor (ex: reducerea barierelor administrative și de reglementare pentru IMM-uri; crearea unei legislații care să protejeze interesele IMM-urilor; îmbunătățirea accesului la finanțare etc.)

Reprezentanții UDMR au solicitat introducerea expresă în cadrul documentului-program al PPE a unei
prevederi cu privire la asigurarea unei integrări dinamice și eficiente în UE a statelor membre din Europa Centrală și de Est. “O integrare mai eficientă și dinamică a statelor din Europa Centrală și de Est, precum și un grad mai ridicat al convergenței lor sunt de dorit cu scopul de a avea o politică socială și de coeziune cu adevărat echitabilă în UE”, se afirmă în documentul PPE. Alte două prevederi redactate de reprezentanții UDMR se referă la reconversia profesională și la Politica Agricolă Comună: “Programele de recalificare profesională trebuie să fie accesibile tuturor cetățenilor cu scopul integrării lor în sectoarele economice restructurate. Politica Agricolă Comună trebuie să fie un instrument eficient pentru asigurarea independenței alimentare a UE”.

Gestionarea crizei a fost prezentă în toată această perioadă în abordările instituțiilor europene. ªi Strategia Europa 2020 poate fi inclusă între aceste abordări. Strategia a reprezentat o provocare pentru PPE în sensul în care membrii acestuia, întruniți în grupuri tematice de lucru, au realizat o strategie alternativă, un document important care va sta la baza viitoarelor politice ale PPE. Am lucrat la rândul meu în grupul pe teme economice al PPE, unde am reușit să impun punctul de vedere al UDMR, care a fost inclus în documentul final, și care se referă la pachetul de măsuri în sprijinul IMM-urilor europene.
Modificarea regiunilor de dezvoltare rămâne o provocare politică importantă în primul rând pentru Parlamentul României. UDMR susține remodelarea actualelor regiuni de dezvoltare, scopul primordial fiind un acces facil la fondurile europene în noua perioadă bugetară de șapte ani, care va debuta în 2013. În viziunea UDMR, noile regiuni ar fi mai viabile, funcționând ca adevărate instrumente de realizare a coeziunii sociale la nivelul întregii țări. Din cauza unor dezbateri nesfârșite, propunerea legislativă a UDMR nu a avut sorți de izbândă. Noi propunem mai puține regiuni, dar mai bine conturate, 16 în total. Consider că aceste regiuni trebuie să primească atribuții suplimentare, inclusiv administrative și să fie conduse de un consiliu ales direct de cetățeni. Pentru a realiza o dezbatere publică legată de această propunere, UDMR consideră necesară antrenarea societății civile, a sferei academice și a celei economice pentru a purta un dialog pe această temă. Din păcate anul 2010 cu convulsiile sale politice și sociale nu a fost propice pentru un asemenea demers.

În paralel cu activitatea mea ca deputat european, mi-am continuat mandatul de președinte al Organizației Județene Hunedoara a UDMR, m-am ocupat de coordonarea organizației și am participat la consfătuirile președinților organizațiilor teritoriale ale UDMR. Fac parte din grupul de lucru pe teme economice din cadrul UDMR. Astfel, am participat la realizarea pachetului de propuneri ale UDMR privind relansarea economică a României. Sunt în continuare liderul grupului care reprezintă diaspora internă în cadrul Consiliului Reprezentanților Uniunii (CRU), fiind convins de faptul că trebuie găsite răspunsuri aparte pentru provocările cu care se confruntă comunitățile maghiare din diasporă. Am participat în echipa UDMR pentru campania prezidențială din anul 2009, susținându-l pe Kelemen Hunor, candidat UDMR pentru Președinție.

Colaborare cu organizațiile de tineret
Relația strânsă pe care am început-o încă din 2007 cu organizațiile tineretului maghiar din România a fost continuată și în acest an. Liderii și voluntarii Conferinței Tinerilor Maghiari din România (MIÉRT) au fost susținători puternici și dedicați în  alegerile europene din 2009. Colaborarea noastră a continuat și după începerea noului meu mandat. Cel mai important eveniment în acest sens a fost vizita conducerii MIÉRT la sediul PE din Bruxelles, care a culminat cu o ședință a acestui for de conducere. În cadrul ședinței, care s-a desfășurat în PE, am făcut și o trecere în revistă a rezultatelor cooperării din ultimii ani și am căzut de acord asupra faptului că eforturile și acțiunile comune sunt destinate motivării tinerilor maghiari din România să se implice mai profund în viața comunității, dar și a cultivării unei intelectualități maghiare competitive în Transilvania. Le-am explicat tinerilor că interesul nostru comun este să nu renunțăm la comunitățile maghiare care se află în pericolul de a fi asimilate, deoarece riscăm să pierdem și celelalte comunități maghiare, și am salutat totodată inițiativa MIÉRT de a se implica în viața tinerilor maghiari din diaspora internă.

Agenda reuniunii MIÉRT a inclus o analiză a prevederilor din Strategia Europa 2020 care vizează politicile în privința tineretului, accentul fiind pus pe inițiativa “Youth on the Move” din cadrul strategiei amintite. În acest context, MIÉRT mi-a solicitat sprijinul în vederea promovării și informării tinerilor cu privire la Strategia Europa 2020 și a Inițiativei “Youth on the Move” . Am anunțat cu acest prilej o serie de conferințe prin intermediul cărora voi informa mediul de afaceri cu privire la prioritățile Strategiei Europa 2020. La aceste evenimente sunt invitați să participe antreprenori, tineri întreprinzători, precum
și reprezentanți ai MIÉRT, aceștia din urmă având și rolul de a disemina informația prin propria rețea de organizații.

O parte importantă a activității mele o constituie prezentarea tendințelor, temelor dezbătute în UE în cadrul unor seminarii și conferințe din România. Un astfel de eveniment este tabăra de vară anuală a MIÉRT, EU Tábor. În ediția din 2009 am vorbit despre dezvoltarea regională, precum și despre dezvoltarea durabilă a Transilvaniei, arătând că parcă mai mult ca niciodată, competitivitatea este un termen cheie, în lumea globalizată în care evoluăm, competitivitatea fiind o provocare nu numai la nivelul comunităților sau statelor, ci și la nivelul individului. Pentru a-și menține competitivitatea în cadrul UE și pentru a face față provocărilor de pe piața globală, statele naționale vor trebui să pună accent pe dezvoltarea regională în contextul unei economii descentralizate. Am reiterat ideea că ar fi nevoie de înființarea unui institut maghiar de cercetare economică în Ardeal, iar, în același timp, în Secuime, pe lângă tradiționalele bunuri și servicii – sare, apă minerală, turism – ar trebui găsite alte resurse pentru a porni către dezvoltarea durabilă. Statutul României de stat membru al UE ne conferă cadrul propice pentru câștigarea acestei competiții, dar noi suntem cei care trebuie să găsim calea spre succes – am conchis la tabăra MIÉRT.

Ediția din anul 2010 a adus noi provocări inclusiv pentru tineri, MIÉRT alegând ca temă centrală al EU Tábor politicile ocupaționale. În cadrul dezbaterii cu tema “Your choice: sfera publică vs. cea privată din UE” le-am atras atenția tinerilor asupra faptului că, pe lângă criza economică, societatea românească se confruntă și cu o criză morală, acest fenomen afectând procesul de alegere a unei profesii. S-a zguduit încrederea în multe instituții din societatea noastră. În aceste condiții și procesul de alegere a unei profesii este
îngreunat, pentru că în acest proces un rol decisiv îl joacă nivelul de acceptare a modelelor demne de urmărit. Societatea viitorului va fi bazată pe cunoaștere, este sigur că trebuie să gândim în termenii procesului continuu de învățare – lifelong learning, pentru că pregătirea de bază nu este nici pe departe îndeajuns pentru o carieră de succes. Trebuie să admitem că schimbarea este o constantă și că avem nevoie de flexibilitate și de curaj pentru a atinge succesul. Le-am mai vorbit tinerilor despre necesitatea realizării unui nou contract social în România care, având la bază valorile europene, ajută la succesul țării în UE.

În decembrie 2009, la Deva, a avut loc Congresul Uniunii Liceenilor Maghiare din România care reunește peste 70 de consilii ale elevilor și 13 consilii regionale sau județene ale liceenilor. În cuvântul de salut adresat participanților am vorbit despre efortul pe care îl depune comunitatea maghiară din județul Hunedoara pentru a-și păstra identitatea, subliniind rolul imens pe care tânără generație îl are în succesul acestui demers. Am evidențiat importanța Grupului ªcolar “Téglás Gábor”, care, pentru maghiarii din Hunedoara, nu este doar o simplă instituție de învățământ, ci un centru spiritual al comunității, toți cei care trăim aici suntem conștienți de faptul că viitorul nostru în Hunedoara depinde de tinerii care sunt educați în această școală.

În primul an al mandatului am primit în total nouă tineri care au avut ocazia să se familiarizeze cu munca din PE, atât la Bruxelles, cât și la Strasbourg. Consider că experiența dobândită în cadrul stagiului le va fi utilă în plan profesional.

2. Activitatea parlamentară – sub semnul crizei globale

Criza globală la nivel european
Criza globală și efectele ei în plan economic, financiar, social și chiar moral au devenit reperele în jurul cărora s-a construit o însemnată parte a activității mele în PE în cea de-a 7-a legislatură. Se conturează din ce în ce mai clar faptul că această criză a devenit o provocare pentru UE, un moment care va decide ce fel de Uniune vom avea în următorii zeci de ani, dacă vom mai avea o Uniune așa cum au visat-o fondatorii ei. În consecință și activitatea mea în comisiile și delegațiile în care sunt membru a fost subsumată crizei și efectelor sale, fără a uita, însă, nici o clipă faptul că, în PE, am fost trimis de membrii comunității căreia îi aparțin și că reprezint interesele acesteia și ale țării mele. Sunt convins de faptul că maghiarii din România, precum și toți cetățenii din România pot avea un viitor mai bun doar într-o Uniune care să acționeze în solidaritate deplină. Toată activitatea mea în PE, declarațiile și luările de poziții avute în ultimul an s-au circumscris necesității continuării proiectului european în parametrii statuați de Tratatul de la Lisabona.

Efectele crizei și abordarea acestora de către factorii decizionali de la Bruxelles, dar și din România au constituit una dintre cele mai importante preocupări ale mele din primul an al noului mandat de parlamentar european. În luna octombrie a anului trecut, am devenit membru supleant în Comisia specială a PE privind criza financiară, economică și socială – CRIS. Mandatul acestei comisii temporare este acela de a analiza și de a evalua dimensiunile crizei globale și de a face recomandări Comisiei Europene și Consiliului European. În cadrul CRIS mi-am adus contribuția la documentul de lucru intitulat “Economic Recovery and Job Creation: unleashing the potential of the Internal Market and of Green Growth”, care va fi înglobat în Raportul care va include recomandările PE în privința măsurilor și inițiativelor care trebuie luate în vederea diminuării efectelor crizei economice, financiare și sociale. De altfel, am depus amendamente la acest raport. Unul dintre acestea se referă la necesitatea inițierii de către Comisia Europeană a unui proiect care să fie intitulat “One SME-One Job” prin care să fie create noi instrumente financiare la nivelul UE în vederea încurajării dezvoltării sectorului IMM, a reducerii birocrației și a asigurării unui acces facil pe piețele financiare și de creditare. Un alt amendament se referă la reformarea Small Business Act, în sensul introducerii unor măsuri obligatorii pentru toate statele membre care să ducă la consolidarea sectorului IMM.

În intervențiile avute în PE, dar și în cadrul unor conferințe pe teme economice și a întâlnirilor avute cu reprezentanții presei am încercat să punctez și să evidențiez dificultățile provocate de criză, posibilele erori care se comit, dar și să atrag atenția asupra oportunităților pe care le poate genera aceasta în plan economic. M-am alăturat celor care au avertizat asupra erorilor de leadership manifestate la nivelul UE în privința găsirii de răspunsuri efectelor actualei crize.

Consider că UE, aflată în fața unei provocări cruciale, trebuie să aleagă între interesul național promovat zgomotos de unele state membre și aspirația comună de a avea o Uniune care să rămână un actor global major. Nu vom avea o Uniune mai puternică dacă între statele membre se trasează noi granițe și dacă noua guvernanță economică se va concentra doar asupra zonei euro, fiind înlăturat principiul fundamental al solidarității europene. Cred că crearea unui nucleu european de succes, excluzându-i pe cei care nu fac parte din euro-club, este chiar imorală, lucru pe care l-am și afirmat în plenul PE reunit în sesiune, în luna iunie 2010, la Strasbourg. Tot atunci, am arătat că euro-zona nu poate fi un succes, fără succesul UE ca întreg și că orice altă abordare zguduie temeliile arhitecturii europene.

Mi-am asumat rolul de promotor al solidarității și coeziunii europene. Ori de câte ori am considerat necesar am avertizat asupra faptului că UE nu trebuie să cedeze sub efectele crizei globale și să renunțe la principiul său fundamental, cel al solidarității. Este esențial ca noile state membre din centrul și estul Europei să primească sprijinul necesar pentru relansarea economiei, iar coordonarea eforturilor în acest sens trebuie să fie mai eficientă și consolidată, acest lucru nefiind doar responsabilitatea guvernelor, ci și a Bruxelles-ului.
Încă de la sfârșitul anului 2009, am atras atenția asupra faptului că noile state membre din Europa Centrală și de Est sunt mai expuse efectelor crizei globale, considerând că, între 2008 și 2009, nu a existat un acces egal la instrumentele cuprinse în Planul European de Redresare Economică. În cadrul dezbaterii organizate în PE referitoare la răspunsurile care trebuie date pentru relansarea economiei din UE, am atras atenția asupra faptului că este necesar un efort comun pentru a consolida coeziunea în sânul Uniunii, condiție vitală pentru ca Uniunea să iasă din criză revitalizată și pentru a-și întări rolul de actor global major.
Am făcut parte din delegația CRIS, care s-a întâlnit, în ianuarie 2010, cu membrii board-ului și cu înalți funcționari ai Băncii Centrale Europene (BCE). Principalele subiecte abordate în cadrul discuțiilor care au avut loc la Frankfurt au vizat dezechilibrele globale și stadiul actual al crizei, precum și măsurile de politică monetară ale BCE și strategiile de ieșire din criză. Oficialii BCE au atras atenția asupra faptului că creșterea coeziunii dintre statele membre și viitorul UE nu depind doar de politicile de la Bruxelles, ci, în aceeași măsură, și de cele ale guvernelor statelor membre.

Strategia Europa 2020
Pe fondul crizei globale s-a născut nevoia unei strategii care să o înlocuiască pe cea de la Lisabona și care să orienteze dezvoltarea Uniunii pentru următorii 10 ani. M-am aplecat plin de speranță asupra propunerii venite de la Comisia Europeană în vederea realizării și implementării Strategiei Europa 2020, care să înlocuiască falimentara Strategie de la Lisabona. Mi-am exprimat punctul de vedere, conform căruia, reducerea rapidă decalajului dintre statele membre ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele majore ale Strategiei Europa 2020. Din PE am transmis mesajul comunității maghiare din România care își dorește ca UE să identifice soluții pentru reducerea decalajelor existente între statele membre, iar Strategia să fie una a incluziunii și convergenței. În opinia mea, Strategia Europa 2020 trebuie să dea răspuns marilor provocări cu care se confruntă Uniunea, de la dezvoltarea pieței interne, a agriculturii și a sectorului IMM, până la cele legate de sistemul asigurărilor sociale, de chestiunile demografice sau cu privire la asigurarea egalității de șanse pe piața muncii. Strategia Europa 2020 trebuie să reprezinte startul pentru un nou ciclu pe termen lung de dezvoltare durabilă. Am atras atenția asupra faptului că pentru implementarea unor obiective atât de generoase este nevoie de sprijinul cetățenilor europeni, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de Strategia Lisabona, Strategia Europa 2020 este rezultatul contribuției celor 27 de state membre, iar cetățenii trebuie să simtă faptul că măsurile incluse în acest document reprezintă rezultatul efortului comun european.
Pentru că momentele extraordinare cer de multe ori măsuri extraordinare, pentru că perioadele de criză pot genera idei constructive și instituții viabile am susținut propunerile de creare a unor noi mecanisme și reglementări care să sprijine redresarea economică a UE și să contribuie la consolidarea statutului acesteia de jucător major pe piața globală. În acest sens, am susținut inițiativele de înființarea unui mecanism financiar de stabilizare și a unei agenții europene de rating. Conștient de faptul că o consolidare a zonei euro înseamnă consolidarea întregii UE, nu am ezitat însă, nici o clipă, să avertizez asupra faptului că în paralel cu acest proces, Bruxelles-ul trebuie să găsească soluțiile pentru a menține o Uniune solidară, fără ridicarea de noi ziduri între est și vest, între nord și sud.

Criza globală în România
Încă din vara anului 2009 am atras atenția asupra efectelor dezastruoase pe care criza le poate avea în România și am accentuat necesitatea conectării politicilor economice, financiare și a celor din plan social la tendințele europene și globale.
În cadrul unei conferințe susținută la Deva, în august 2009, am adus critici Guvernului de largă coaliție de la București pentru incompetența manifestată în abordarea politicilor de diminuare a efectelor crizei. Am arătat că Executivul de atunci nu avea soluții la problemele reale ale țării și că, la șapte luni de la formarea sa, nu avea un plan anticriză. Mi-am exprimat dezamăgirea pentru faptul că Guvernul nu a reușit să convertească în stabilitate și în programe pragmatice de diminuare a efectelor crizei majoritatea parlamentară covârșitoare, de 73%, pe care a avut-o. De fapt, întreaga activitate a Guvernului în anul 2009 a fost un eșec din acest punct de vedere.
La vremea respectivă, am arătat că stoparea recesiunii, stabilizarea economiei și reluarea creșterii economice trebuie să se bazeze pe măsuri active în economie. Lipsa de reacție din 2009 a pus noul Executiv de la București, un an mai târziu, în situația de a impune măsuri dureroase de austeritate, care, însă, din păcate, sunt absolut necesare redresării economice. Însă, nici aceste măsuri nu vor avea efectele scontate, dacă în paralel nu se implementează și măsuri de relansare economică.

În cadrul conferințelor și a întrunirilor la care am fost invitat sau care au fost organizate la inițiativa mea am dus, însă, și un mesaj pozitiv către antreprenori și mediul de afaceri. Convins de faptul că în criza globală se generează noi oportunități de dezvoltare a afacerilor, am încercat să-i informez pe antreprenori cu privire la tendințele economice și financiare manifestate la nivel european, cu privire la oportunitățile ce li se deschid.
Am arătat, de exemplu, în cadrul unei conferințe economice organizate, în 2009, la Odorheiu Secuiesc faptul că manifestarea curajului în mediul antreprenorial este absolut necesară pentru menținerea spiritului de inițiativă și pentru depășirea cu succes a acestei perioade de criză. Am formulat mesaje europene și am adus cât mai multă informație care să vină în sprijinul antreprenorilor fie că am participat la conferințe economice în Transilvania, fie în București cum a fost și cea organizată, la începutul anului 2010, de Asociația de Afaceri Ungare din România (AAUR).

Sprijinirea sectorului IMM – constantă a activității parlamentare
Sprijinirea sectorului IMM este o constantă a activității mele încă din perioada în care am condus, în calitate de ministru delegat și apoi de secretar de stat, destinele comerțului României. Sectorul IMM reprezintă coloana vertebrală a economiei europene, cele peste 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii din UE asigurând 90% din locurile de muncă. Un sector al întreprinderilor mici și mijlocii dezvoltat și dinamic reprezintă fundația solidă pe care poate să crească și economia românească. Nu am precupețit nici un efort și nu am irosit nici unul dintre instrumentele care mi-au fost la îndemnă în plan politic și parlamentar pentru a contribui la îmbunătățirea cadrului de funcționare și dezvoltare al IMM-urilor.

Chiar din timpul primului mandat în PE m-am alăturat parlamentarilor din familia PPE care activează în SME Circle, care reprezintă platforma parlamentară a lobby-ului PPE în favoarea sectorului IMM. Am participat și la înființarea, în cadrul PE, a Intergrupului pentru sectorul IMM – SME Intergroup, cadru în care se dezbat problemele întreprinderilor mici și mijlocii, precum și propunerile pentru dinamizarea și sprijinirea acestora. Ideile mele legate de reducerea birocrației, de oferirea de acces egal tuturor IMM-urilor
pe piața comună a UE, de sprijinire a acestora pentru a crea noi locuri de muncă etc. le-am sintetizat în documente ale PPE, cum ar fi cel legat de perspectiva asupra Strategiei UE 2020, dar și în contribuțiile pe care le-am avut în realizarea documentelor de lucru în CRIS.

M-am implicat în organizarea la Satu Mare, în primăvara anului 2010, a unei conferințe pe teme economice, care s-a desfășurat sub egida “Săptămânii europene a IMM-urilor – 2010”, program promovat de Comisia Europeană. Am considerat că este important să iau contact direct cu antreprenorii locali, reprezentanții administrației locale și județene din această zonă a țării. ªi de această dată, am încercat să diseminez informații de la nivel european, primind și feed-back-ul participanților, care este extrem de important în construirea viitoarelor mele acțiuni la nivel parlamentar și politic.

Relațiile economice și comerciale – instrumente pentru relansarea economică
În cea de-a VII-a legislatură a PE mi-am continuat munca în Comisia pentru Comerț Internațional – INTA. Unul dintre obiectivele pe care le-am urmărit în INTA a fost consolidarea pieței comune, extinderea și dezvoltarea de relații comerciale ale UE cu terții parteneri, fiind un promotor al eficienței instrumentelor comerciale și economice în politicile externe ale UE.

În calitatea mea de membru în INTA am fost desemnat raportor pentru acordarea de asistență macro-financiară Bosniei și Herțegovinei și Republicii Moldova, precum și raportor din umbră din partea PPE pentru acordarea de asistență macro-financiară Serbiei, Georgiei, Armeniei și Ucrainei. Ajutoarele financiare acordate de UE acestor state, mai ales în condițiile create de criza financiară, au un rol extrem de important în menținerea stabilității, în consolidarea democrației și în păstrarea perspectivelor europene ale acestora.
Mă număr printre susținătorii extinderii UE spre statele din Balcani, fiind convins de faptul că acest proces reprezintă garanția păcii și democratizării unui spațiu căruia istoria recentă i-a întărit tristul renume de “butoi de pulbere al Europei”.
La nivelul PE, dar și în cadrul reuniunilor internaționale la care am participat, cum a fost cea de la Zagreb, din octombrie 2009, axată pe Acordul CEFTA, am pledat pentru continuarea extinderii UE spre Balcanii de Vest. De asemenea, m-am pronunțat, și am acționat în ideea necesității orientării UE spre statele din vecinătatea sa estică, din regiunea Mării Caspice și a Caucazului (intervenții în plenul PE în 16 septembrie 2009, 7 octombrie 2009, 22 octombrie 2009, 10 februarie 2010 sau 20 mai 2010). Consider că UE poate deveni mai puternică doar prin consolidarea procesului de integrare și extindere și, în această idee, am atras atenția asupra faptului că nici cele mai dezvoltate state din Uniune nu vor face față singure ireversibilului proces al globalizării.

Securitatea energetică a UE, securitatea frontierelor etc. depind într-o mare măsură de parteneriatele sale în regiunea Mării Negre, a Mării Caspice și a Caucazului, de stabilitatea acestor regiuni. Crearea acestor parteneriate reprezintă un cumul de înțelegeri politice, economice și comerciale. Preocuparea mea în această direcție s-a materializat și prin implicarea pe care am avut-o în realizarea avizului, ca și raportor din umbră al PPE, pentru Raportul privind necesitatea unei strategii a UE pentru Caucazul de Sud.

Un aspect important al activității INTA îl reprezintă consolidarea, prin mijloace diplomatice, a relațiilor comerciale, dar și de colaborare cu instituțiile similare din state terțe. Acest proces implică un permanent schimb de opinii care se realizează inclusiv prin efectuarea de vizite reciproce, acestea având și scopul unei mai bune cunoașteri a realităților din statele terțe partenere.

În primăvara anului 2010, am făcut parte din delegația INTA care a efectuat o vizită oficială în Brazilia. De remarcat este faptul că a fost pentru prima dată când o delegație INTA s-a aflat în misiune în Brazilia, deschizând astfel o nouă cale a cooperării cu acest stat, care face parte din Grupul statelor cu economii emergente – BRIC. Brazilia este unul dintre cei mai importanți parteneri economici și comerciali ai UE din America Latină, fiind de altfel și un partener valoros din punct de vedere politic. Vizita a stat sub semnul efectelor crizei globale, a provocărilor pe care aceasta le-a adus în cadrul schimburilor și relațiilor comerciale
Am făcut parte și din delegația PE care a participat la cea de-a 13-a Reuniune Interparlamentară UE- India care s-a desfășurat la New Delhi și Hyderabad în aprilie 2010. UE este cel mai important partener comercial al Indiei, schimburile comerciale dintre cele două părți reprezentând o cincime din  totalul schimburilor comerciale ale Indiei. Valoarea totală a acestor schimburi a fost de 61 de miliarde de euro în 2008, iar ținta guvernului indian este aceea de a depăși 100 de miliarde de euro în următorii doi ani. UE este de asemenea și cel mai important investitor străin din India.

Invitat la Madrid la Conferința “Thinking Economy”, organizată de Centrul pentru Studii Europene (CES) și axată pe relațiile SUA-UE, am arătat că în dialogul cu SUA, inclusiv în privința relațiilor economice și comerciale, UE trebuie să vorbească pe o singură voce. Am subliniat faptul că criza economică globală nu a făcut altceva decât să pună în lumină divergențele existente în cadrul relațiilor transatlantice. Printre participanții la conferința de la Madrid, care s-a bucurat de înaltul patronaj al președintelui PPE, Wilfried Martens, și a  lui José Maria Aznar, fost premier al Spaniei, s-au mai numărat fostul premier al Irlandei John Bruton, Philippe Maystadt, președintele Băncii Europene de Investiții, Antonio Tajani, Comisarul pentru Industrie și Mediul de Afaceri, Algirdas Semeta, Comisarul pentru Taxare și Uniune Vamală etc.

Strategia Dunării
Pe agenda politică și parlamentară a noii legislaturi s-a înscris și Strategia europeană pentru regiunea Dunării. M-am alăturat colegilor interesați de această strategie importantă pentru România, cu un potențial extrem de valoros pentru toți maghiarii din Bazinul Carpatic. M-am numărat printre inițiatorii, la începutul anului 2010, a unei propuneri comune de rezoluție privind regiunea Dunării. De remarcat este faptul că printre recomandările de ordin economic și social, în rezoluția adoptată de PE se manifestă sprijinul pentru  programele care urmăresc îmbunătățirea mediului multicultural danubian prin promovarea mobilității multinaționale, a dialogului cultural, prin creații artistice, modalități de comunicare și formare și prin înființarea unor incubatoare de afaceri în aceste sectoare, precum și prin protejarea patrimoniului cultural și istoric și stimularea noilor industrii culturale. De asemenea, rezoluția mai sprijină programele de schimburi academice din regiune și sugerează ca universitățile din zonă să constituie rețele, pentru constituirea unor centre de excelență de nivel internațional. De menționat este faptul că Strategia europeană pentru regiunea Dunării ar urma să fie adoptată la toate nivelurile decizionale europene până la sfârșitului anului 2010.
Această strategie, a doua, după cea a Regiunii Mării Baltice, ar putea să consolideze un nou concept în UE, cel al macro-regiunilor. De altfel, în Comisia pentru Dezvoltare Regională – REGI, în care sunt membru supleant, au avut loc discuții numeroase pe tema macro-regiunilor, urmând ca Strategia europeană pentru regiunea Dunării să suscite și pe mai departe interesul deputaților membri în REGI.

Activitatea mea în REGI s-a concretizat prin depunerea de amendamente la mai multe rapoarte în colaborare cu deputatul european Iosif Matula (PD-L). La proiectul de raport referitor la politica regională și finanțarea acesteia, amendamentele depuse recomandă autorităților de gestionare din statele membre să vină cu soluții pentru eficientizarea implementării Programului Operațional. La proiectul de raport referitor la contribuția pentru politicii regionale a UE la combaterea crizei economice și financiare cu referire
specială la Obiectivul 2, amendamentele depuse au făcut referire la asigurarea unui acces cât mai larg la instrumentele europene de inginerie financiară și valorificarea avantajelor pieței unice europene. La proiectul de aviz al REGI pentru Raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă din PE referitor la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile, amendamentele depuse au vizat implicarea autorităților locale și regionale într-un dialog cât mai strâns cu unitățile de învățământ în sensul ca acestea să-și coreleze curricula școlară în funcție de dinamica de pe piața muncii. Un alt amendament s-a referit la nevoia ca autoritățile locale și regionale să își adapteze strategiile de dezvoltare în concordanță cu obiectivele Strategiei UE 2020 în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie sustenabilă.

3. Alte perspective asupra activității parlamentare și politice

Cultura transilvană în Parlamentul European
Construcție politică și economică unică, a cărei osatură reprezintă un amalgam de identități, limbi și culturi, UE se află într-un permanent proces de consolidare. Cultura reprezintă un element extrem de important în cadrul acestui proces. Ambasadori ai tradițiilor și culturilor comunităților europene sunt inclusiv parlamentarii europeni. Prin acțiuni organizate la Bruxelles sau Strasbourg, aceștia nu fac altceva decât să aducă cât mai aproape de inima Uniunii moștenirea bogăției culturale din diversele colțuri ale Europei.
La invitația mea, în luna mai a anului 2010, artiștii hunedoreni reuniți în “Huniadi Cantores”, “Cimpoierii din Transilvania” și ansamblul Liceului de Muzică și Arte Plastice “Sigismund Toduță” au susținut un concert la sediul PE din Strasbourg, eveniment care s-a bucurat de un real succes. Concertul, care s-a desfășurat sub titlul “Menestreli din Transilvania”, a îmbinat în mod armonios notele cântecului medieval și renascentist din această regiune multiculturală și multietnică a Europei, cu cel tradițional popular din județul Hunedoara.
Cred că este extrem de important mesajul și imaginea pe care artiștii o comunică despre țara lor, despre comunitatea lor și  nu, în ultimul rând, despre aspirațiile europene ale acestora. De aceea, voi continua să sprijin și să mă implic în organizarea unor evenimente care să aducă mai aproape de inima Europei comunitatea și țara mea.

Prima ediție a “Zilelor Maghiare din județul Hunedoara”
Cred că dintotdeauna comunitatea maghiară din județul meu a dat dovadă de vocația sa europeană. Valorile și principiile multiculturalității și a unității în diversitate stau la baza existenței comunității căreia îi aparțin. Odată cu primul meu mandat de parlamentar european, în calitatea mea de lider al Organizației Județene Hunedoara a UDMR m-am străduit să imprim comunității un nou suflu european, fiind convins de faptul că apartenența noastră la marea familie europeană reprezintă un element de bază în consolidarea acesteia.
Ca atare, în urmă cu aproximativ un an, am promovat ideea organizării în Hunedoara a unui festival al maghiarilor, care să devină o manifestare de tradiție în județ. Astfel, la inițiativa mea, având sprijinul colegilor mei din UDMR Hunedoara, a societății civile și a bisericilor maghiare din județ, în luna iunie 2010, a avut loc prima ediție a “Zilelor Maghiare din județul Hunedoara”. A fost vorba despre o manifestare compusă dintr-o serie de evenimente cultural-artistice care s-au desfășurat în 12 localități din județ între 13 și 20 iunie.

“Zilelor Maghiare din județul Hunedoara” s-au constituit într-un prilej extraordinar pentru maghiarii din județ să-și manifeste, în mod deschis, identitatea, să-și prezinte tradițiile, obiceiurile, bogăția culturală cu care contribuie la îmbogățirea întregii comunități hunedorene. A fost un moment extraordinar în care viața culturală a comunității noastre a fost adusă în fața majorității, ieșind dintre zidurile centrelor noastre culturale, a manifestărilor care, până acum, aveau ca public țintă doar membrii comunității noastre. Evenimentele organizate s-au bucurat de succes și cred că astfel am reușit să ajut la nașterea unei tradiții, iar, ediție cu ediție, “Zilelor Maghiare din județul Hunedoara” vor deveni o manifestare demnă de atenția tuturor.

Un continuu proces de comunicare
M-am străduit și în perioada 2009-2010 să am o comunicare eficientă care să reflecte activitatea mea parlamentară și politică, numărându-mă, în același timp, și printre purtătorii de mesaj, la Bruxelles și Strasbourg, ai comunității pe care o reprezint și ai României.

Am continuat să organizez conferințe de presă în circumscripția mea să transmit comunicate și informări de presă, fiind convins de faptul că este de datoria mea să informez cetățenii cu privire la activitatea mea. În același timp, feed-back-ul primit din partea jurnaliștilor este unul important pentru clădirea viitoarelor acțiuni.
Printre cele peste 180 de persoane, care au vizitat, între septembrie 2009 și mai 2010, la invitația mea sau cu sprijinul meu, PE la Bruxelles sau Strasbourg, s-au numărat mulți tineri, dar și ziariști și formatori de
opinie. ªi cu prilejul acestor vizite, procesul de comunicare a continuat, iar cei care au vizitat PE au avut ocazia să-și îmbogățească, prin intermediul experienței personale, bagajul de cunoștințe despre legislativul european, despre instituțiile din Bruxelles și Strasbourg, nu în ultimul rând, despre construcția europeană.
De la preluarea primului mandat în PE, pentru mine, procesul de comunicare reprezintă o provocare continuă și aceasta deoarece Legislativul european nu funcționează întru totul în parametrii binecunoscuți ai parlamentelor naționale sau ai guvernelor ale căror legi sau decizii odată adoptate generează efecte aproape în mod instantaneu. În PE, activitatea, măsurată în rapoarte, rezoluții și inițiative, în amendamente și declarații în plen sau scrise, nu generează măsuri cu impact imediat în viața comunității mele, în cea a societății românești, după cum nici în cea a celorlalte state membre. Însă, pe termen mediu și lung, viața noastră de zi cu zi este influențată major de deciziile luate în instituțiile europene. Sub presiunea exercitată de viteza în care se desfășoară azi comunicarea, precum și sub cea a necesității imperioase de a avea știri care să anunțe noutățile cu efect imediat, ținând cont și de realitățile mai sus amintite în privința impactului legiferării în PE, am încercat să am o comunicare eficientă și țintită care să conțină esența activităților mele parlamentare sau politice.

Bruxelles, 15 iunie 2010