Anul 2018 ar putea deveni anul revenirii Uniunii Europene pe scena globala. Acest scenariu este intens vehiculat, in ultimele saptamani, de economisti, analisti politici, ideea revenirii UE fiind una dintre concluziile unanim acceptate la Forumul Economic Mondial de la Davos incheiat in urma cu putina vreme.
Putem aduce argumente economice puternice care dovedesc fortificarea Uniunii Europene.
In anul 2017, economia zonei euro a crescut cu 2,5%, fiind cea mai mare crestere economica din ultimul deceniu, iar somajul a scazut la un nivel record de 8,7 procente. UE27 a atras, in anul 2016, investitii straine directe in valoare de 424 de miliarde de euro, mai mult decat cele 391 de miliarde atrase, in acelasi an, de SUA.
UE este cea mai importanta destinatie globala pentru investitiile straine si continua sa fie cel mai mare spatiu de comert liber pe plan mondial.
Daca, in anul 2016, amenintarea declinului si chiar a dezmembrarii definea atmosfera in UE, dupa un an, aceasta temere a disparut. Din contra, UE27 a fost intarita de decizia Marii Britanii de a parasi blocul comunitar.
Votul pentru Brexit nu a creat contagiune, asa cum sperau promotorii plecarii Marii Britanii, ci dimpotriva a indus o improspatare a sentimentului de solidaritate in interiorul UE27.
De altfel, cifrele vorbesc singure. Anul trecut, cresterea economica in Regatul Unit a fost de circa 1,8%, mai mica decat cea din UE27, fiind si cel mai prost rezultat britanic din ultimii ani.
Vorbim de revenirea UE pe o scena globala marcata de turbulente, dificultati si volatilitate. SUA s-au retras, prin decizia presedintelui Trump, din acorduri comerciale si Acordul de la Paris privind schimbarile climatice.
China, chiar aflata in plin proces de reafirmare a propriilor obiective, este in cautare de parteneri pe care-i gaseste cu dificultate.
Rusia, Orientul Mijlociu, dar si continentul african sunt intr-o situatie disperata de gasire a raspunsurilor la multiplele intrebari ce le stau in fata.
In tot acest timp, Europa pare sa-si regaseasca vocea si vointa de a reusi in noul format de 27 de state membre. Acesta este si sentimentul pe care l-au transmis numerosii lideri de stat sau de guvern, comisarii europeni si oamenii de afaceri europeni prezenti la Davos.
Ambitiosul motto al summit-ului global din acest an – “Creand un viitor comun intr-o lume fracturata” – pare sa fi fost special creat pentru viziunea impartasita rand pe rand de liderii europeni.
Cancelarul Angela Merkel, aflat inca in mijlocul complicatelor negocieri pentru formarea unui nou guvern, pare sa fi convenit cu partenerii de guvernare asupra faptului ca cea mai importanta prioritate a noului executiv de coalitie este “un nou start pentru Europa”.
Desigur acest obiectiv este armonizat cu ambitiile reformatoare ale presedintelui francez Emmanuel Macron, care, la Davos, afirma hotarat ca “Franta a revenit”, expunandu-si ambitioasele idei pentru reforma europeana.
Insistenta lui Macron pentru o Europa cu doua viteze si nerabdarea pe care o manifesta (ideea ca cei care vor si pot sa mearga inainte mai repede nu trebuie sa-i mai astepte pe cei care inca nu pot sau, deocamdata, nu doresc o integrare mai profunda – n.red.) sunt ingrijoratoare pentru Europa Centrala si de Est.
Totusi, dezbaterea pe acest subiect va incepe abia dupa instalarea noului guvern la Berlin. De altfel, nu iese fum fara foc. Cu siguranta ca zvonurile ca Macron isi intensifica ambitia de reforma europeana direct proportional cu constientizarea enormelor dificultati pe care le are de infruntat in reformarea Frantei trebuie ca au un sambure de adevar.
Putem afirma cu convingere ca povestea de succes a anului 2017 a fost UE27 si asta ne indrituieste sa ne punem speranta in anul 2018 ca anul revenirii UE.
Unde se afla insa Romania intr-un scenariu al revirimentului UE27? Ce rol joaca? Isi va face auzita vocea in dezbaterea despre viitorul UE27? In anul electoral 2016, observam ca in fata tarii noastre se afla 2 ani neelectorali tocmai buni pentru solutionarea multora dintre ramanerile in urma inregistrate.
Din pacate, cu toata victoria zdrobitoare in alegeri, PSD nu a reusit sa aiba, in 2017, o guvernare stabila si nici nu a putut scurta lista neajunsurilor. Ne aflam la cel de-al treilea guvern, dupa un an de instabilitate si lupte politice interne.
Mai avem doar vreo zece luni pentru pregatirea presedintiei rotative a UE pe care Romania o preia la 1 ianuarie 2019, in aceeasi zi in care intra si in urmatorul an electoral marcat de alegerile pentru Parlamentul European, care vor avea loc la sfarsitul lunii mai, si cele prezidentiale de la finalul anului.
Romania inceputului de an 2018 este fara indoiala campioana cresterii economice in UE cu o performanta de peste 7%, potrivit recentei prognoze de iarna data publicitatii de catre Comisia Nationala de Prognoza. Daca ar fi sa construim o poveste de succes bazata pe aceasta cifra si alti cativa parametri economici, am putea face acest lucru, dar am fi foarte departe de realitatea pe care o resimt cetatenii tarii noastre.
Ne confruntam cu un numar impresionant de persoane aflate in risc de saracie si excluziune sociala, peste 7 milioane, si aproape 1 milion de cetateni ai tarii aflati in saracie extrema.
Lipsa fortei de munca a devenit o problema acuta. Studiile ne arata ca, la mijlocul secolului, populatia Romaniei va scadea pana catre 16 milioane de locuitori, cu doar 4 milioane de persoane active.
Deficientele de infrastructura, cu precadere din domeniul infrastructurii rutiere si feroviare, sunt deja catastrofale.
Judetele si regiunile Romaniei nu sunt interconectate si ele nu sunt conectate la Europa. Investitorii straini se plang nu de ani, ci de decenii deja de aceasta situatie care nu impiedica doar dezvoltarea economica, ci a ajuns sa fie principala cauza a adancirii decalajelor.
Conform statisticilor europene, Romania este cea mai inegala tara din UE, veniturile celor bogati fiind de peste 7 ori mai mari decat ale celor saraci. Analiza trendurilor ne arata ca decalajele se adancesc si nicidecum nu dau semne de revenire.
Birocratia este covarsitoare, iar mediul de afaceri este sufocat de lipsa de predictibilitate a legislatiei economice si financiare.
Situatia este atat de serioasa incat nu ne putem permite sa pierdem luni, saptamani, dar nici macar zile inainte de a decide, in sfarsit, o schimbare de atitudine.
Semnele pe care le vedem in UE sunt bune. Perspectiva este incurajatoare si avem inca destui sustinatori si chiar prieteni in Europa. Depinde doar de noi daca anul 2018, anul posibilei reveniri UE27 ca jucator decisiv pe scena globala, va fi si anul in care Romania va castiga credibilitate, relevanta si chiar prestigiu in clubul celor 27.
