Intre atacul terorist din prima saptamana a lunii ianuarie a acestui an asupra redactiei publicatiei Charlie Hebdo din Paris si anuntul facut de Organizatia Internationala pentru Migratie la mijlocul lunii decembrie, conform caruia numarul migrantilor care au sosit pe continentul european a depasit cifra de un milion, Europa a trait in 2015 un an al crizelor in cascada.
Pentru Uniunea Europeana a fost un adevarat annus horribilis, un an al instabilitatii si al crizelor structurale ce ameninta chiar fundamentele constructiei europene.
Pe fondul volatilitatii globale care a devenit principala caracteristica a inceputului de mileniu, UE s-a confruntat cu diviziuni fara precedent in istoria sa de mai bine de o jumatate de veac.
Tensiunile est-vest si nord-sud, polemicile integrare versus suveranitate sau protectionism versus piata libera s-au amplificat pe fondul instabilitatii politice, toate au dus la infrangeri usturatoare pentru partidele politice mainstream si la victorii zgomotoase ale partidelor populiste de la extrema dreapta sau stanga a esicherului politic, partide care nu au nicio ezitare sa arunce la gunoi decenii de constructie europeana, daca acest lucru le poate servi intereselor electorale de conjunctura.
Terorismul nu este o amenintare noua pentru Europa, dar anul 2015 a adus o noua dimensiune a amenintarii teroriste. Paris, Copenhaga si mai apoi Bruxelles au revelat extraordinara lipsa de cooperare a statelor membre in domeniul schimbului de informatii si al coordonarii absolut necesare pentru a raspunde noilor provocari, multe dintre acestea avandu-si sursa in activitatea sustinatorilor europeni ai gruparii Statului Islamic.
Criza refugiatilor a zguduit din temelii UE si zona Schengen. Raspunsul Consiliului European din septembrie, prin decizia de relocare a 160.000 de persoane in decurs de 2 ani, este evident nefunctional si ineficient.
Nefunctional dupa cum arata faptul ca in lunile care au trecut de la decizia din septembrie mai putin de 100 de refugiati au fost relocati in doar cateva state si insuficient in lumina datelor care vorbesc de mai mult de 1 milion de refugiati si migranti in 2015.
Este vorba despre cea mai mare miscare in masa a oamenilor de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial in Europa, miscare care nu da semne de incetinire.
In acest context, este nevoie de solidaritate europeana in apararea frontierelor externe ale UE, in aplicarea fara rabat a regulilor comune, in special a celor prevazute in Tratatul Schengen si in perimatul Acord de la Dublin, acord care trebuie revizuit si pus in concordanta cu noile provocari.
Este nevoie de un raspuns urgent la o intrebare simpla: care este linia de demarcatie intre un refugiat si un migrant?
Statele membre sunt obligate sa aplice nu doar principiul solidaritatii, dar si regulile tratatelor europene si internationale cu privire la refugiati, dar in acelasi timp nu pot fi nici obligate, nici santajate moral sa aplice o politica comuna decisa la Bruxelles sau la Berlin in domeniul migratiei economice atata vreme cat conditiile sociale si mai ales cele economice sunt profund diferite in estul Europei fata de vest si nord.
Crizele europene ale anului 2015 nu pot fi amintite doar la timpul trecut.
Nici situatia din Grecia, nici tensiunile din relatia UE cu Rusia, nici umbra unui BREXIT nu se pot atasa doar anului care tocmai s-a incheiat, ele vor continua sa marcheze realitatea cotidiana a europenilor si in anul care incepe.
Europa se afla cu adevarat la o rascruce de drumuri.
Leadershipul politic va trebui sa gaseasca resursele necesare de a se ridica deasupra luptelor politice nationale, de a identifica solutii cu orizont european, de a putea infrunta crizele anului 2015 care nu au capatat inca un raspuns pe masura si de a se pregati pentru noile provocari ale anului 2016 pe care le putem intui.
UE va trebui sa gaseasca stimulente functionale pentru a relansa economia si pentru a genera locuri de munca pentru tineri.
Va trebui sa raspunda crizei migratiei si refugiatilor. Va trebui sa pastreze Marea Britanie in interiorul sau. Va trebui sa franeze avansul partidelor populiste si al politicienilor demagogi. Liderii politici vor putea realiza toate acestea prin reforme profunde care sa duca la recastigarea increderii zdruncinate a cetatenilor europeni in casa comuna europeana.
Nu demolarea acestei case comune, ci consolidarea ei prin continuarea constructiei europene este invatatura ce trebuie trasa din evenimentele anului 2015, acest annus horribilis al Europei.
ziare.com, 29 decembrie 2015
