Orice raport de activitate implică, undeva, ideea de final, cu atât mai mult raportul activității unui mandat precis delimitat în timp, cum este cel de cinci ani din Parlamentul European. Un astfel de raport de activitate presupune, însă, și ideea de bilanț. Adică, tragi linia, obții un rezultat de la care, apoi, pornești noile proiecte sau le continui pe cele care necesită mai mult timp decât, poate, ți-ai fi închipuit atunci când le-ai pornit. Anul 2014 nu este un final. Dimpotrivă, 2014 este un nou început într-o măsură mult mai mare decât este anul unui final.
2014 este un nou început și pentru Europa. Este anul în care intră în vigoare noul Cadru Financiar Multianual 2014-2020, este anul în care se va intensifica schimbul de argumente pro și contra revizuirii tratatelor în ideea obținerii unei sincronizări mai eficiente a guvernanței economice sau a uniunii bancare. Viitorul Uniunii Europene va fi dezbătut din ce în ce mai aprig. 2014 are toate șansele să fie anul la care ne vom raporta, ulterior, ca la anul în care a fost declanșat procesul de revizuire a tratatelor Uniunii Europene. Va fi anul care va conta cel mai mult în drumul post-Lisabona, pentru ca va fi perioada care va determina avansul sau, în cel mai rău caz, regresul Europei.
În 18 septembrie, scoțienii sunt chemați la urne să decidă dacă vor o Scoție independentă. Guvernul Scoției a decis deja ca, în cazul unui rezultat pozitiv, proclamarea independenței față de Regatul Unit al Marii Britanii să aibă loc în 24 martie 2016. Și catalanii vor decide, în 9 noiembrie, în cadrul unui referendum, dacă vor să-și continue drumul într-un stat independent și nu ca provincie autonomă în Regatul Spaniei. Deci, 2014 poate să fie și anul nașterii a două noi state europene. Apartenența lor la Uniunea Europeană pare de necontestat, însă, Scoția și Catalonia, ca state independente, vor trebui să aplice pentru a adera la Uniune și să se supună rigorilor unor tratate de aderare. Cel puțin așa sună avertismentul lansat de Comisia Europeană prin vocea președintelui Barosso. Înregistrarea candidaturilor acestor două noi state membre pentru aderarea la Uniunea Europeană ar putea reprezenta momentul propice pentru tranșarea “dilemei de la Copenhaga” și implicit desființarea dublului standard care aduce atingere intereselor statelor membre din Europa Centrală și de Est. Aplicarea acestui dublu standard înseamnă, de exemplu, tergiversarea
aderării României la spațiul Schengen.
2014 va fi un nou început și pentru România. Alegerile din această toamnă ne vor aduce un nou președinte. Nu este nevoie de prea multe argumente pentru a fundamenta ideea că pentru România, unde paternalismul este o trăsătură fundamentală a societății și unde democrația are încă manifestări adolescentine, un nou președinte reprezintă un nou început.
Speranța mea este însă că vor fi și alte argumente pentru a vorbi despre un nou început în România anului 2014. Mă gândesc la argumente de ordin economic, argumente legate de creșterea eficienței acțiunii noastre în Uniunea Europeană, altele referitoare la abordarea mai sănătoasă, mai coordonată și mai bine focalizată a modului în care înțelegem filosofia politicilor europene de coeziune astfel încât să evităm noi eșecuri materializate în contraperformanță în utilizarea fondurilor destinate să finanțeze modernizarea României.
Întorcându-ne la Bruxelles și la faptul că avem o Uniune Europeană sfâșiată de nevoia de a alege calea pe care va merge mai departe, putem spera la faptul că România a reușit să-și înțeleagă pe deplin rolul și influența pe care ar trebui să le exercite în Uniune, după cum putem socoti și faptul că între toate opțiunile posibile pentru țara noastră se află și aceea de a nu avea nici o opțiune, de a nu fi capabilă să decidă, de a continua să bată pasul pe loc. Altminteri, evident că alegerile pentru Parlamentul European vor marca un nou început. În iulie vom avea un nou legislativ european, iar din noiembrie, o nouă Comisie.
Cine va prevala în noul Parlament, dreapta creștin-democrată sau socialiștii? Care dintre actorii politici europeni vor ocupa fotoliile puse în joc? Ce poziție va putea România să-și asigure în Uniunea Europeană? Cum vor fi integrați noii deputați europeni în activitatea europeană a României? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care electoratul, mai întâi, și apoi establishment-ul politic din România vor da un răspuns în 2014, care este categoric anul unui nou început.

Bruxelles, 12 februarie 2014