Economia României și în general economiile statelor membre ale Uniunii Europene evoluează într-un climat global caracterizat de volatilitate și de rapiditatea din ce în ce mai mare a schimbării.

Orice analiză menită să deslușească trendurile și direcțiile viitoare se poate construi pe puține certitudini și multe semne de întrebare.

Este cert că securitatea a devenit cel mai important subiect pentru o Uniune Europeană care a lăsat propria sa securitate, timp de mai bine de o jumătate de secol, în grija Statelor Unite ale Americii. Este la fel pentru România care, geografic fiind învecinată cu Ucraina, nu are o perspectivă certă despre când și în ce mod se va termina conflictul armat din această țară.

De mai bine de un deceniu, vedem legătura din ce în ce mai strânsă dintre securitate și comerț. De aceea, orice acțiune menită să ne întărească securitatea trebuie gândită și prin prisma politicilor comerciale.

Comerțul global timp de decenii a fost reglementat prin acorduri internaționale și regulile Organizației Mondiale a Comerțului, care a reușit să mențină și un cadru internațional de soluționare a litigiilor comerciale. Astăzi, aceste reguli nu mai sunt respectate de tocmai de SUA, țara care a avut un rol crucial în crearea întregului sistem de instituții globale după cel de-al doilea război mondial.

De mai bine de un deceniu, majoritatea cetățenilor americani consideră că beneficiarii comerțului global sunt mai degrabă alții decât ei, americanii. Această opinie este majoritară cu peste 60% din cei întrebați în mod constant. Administrația democrată a lui Joe Biden a răspuns acestei situații prin eliminarea de pe agenda publică a chestiunilor legate de comerț, prin trecerea sub tăcere a tensiunilor care creșteau atât pe relația cu China, cât și pe cea cu Uniunea Europeană. În schimb, Donald Trump, instalat la Casa Albă, s-a lansat într-o acțiune zgomotoasă și publică de reordonare a relațiilor comerciale ale SUA cu toți partenerii globali. Această reordonare produce deja efecte concrete, rearanjând ordinea globală și structura lanțurilor globale de aprovizionare.

Aceasta este o decizie care are susținerea majorității cetățenilor americani, ca atare acesta este noul  curs al politicii externe și comerciale americane.

În aceeași perioadă, China, celălalt gigant al comerțului global, răspunde șocurilor succesive ale războiului comercial cu SUA prin sporirea rezilienței proprii și prin măsuri hotărâte de fortificare a propriei sale piețe interne, de subvenționare continuă și masivă a prețului energiei și prin afirmarea fără echivoc a ”parteneriatului fără limite” cu liderul rus, Vladimir Putin.

Dimensiunile economiei chineze permit conducerii politice autoritare să urmeze simultan două politici aparent contradictorii. Pe de-o parte China a devenit campionul economiei verzi prin excesul de capacitate menținut cu politici industriale în domeniul panourilor solare, a instalațiilor de eoliene, a bateriilor și a vehiculelor electrice, iar pe de altă parte China este cel mai mare utilizator și importator global de cărbune energetic, eliberând pe bandă rulantă noi autorizații pentru construirea centralelor electrice pe bază de cărbune.

Acestea sunt condițiile în care UE, aflată încă pe podiumul actorilor economici și mai ales comerciali ai lumii, trebuie să ia decizii curajoase pentru a-și păstra locul și pentru a pune bazele relansării economice, a recâștigării competitivității și a menținerii modelului nostru european, economia socială de piață.

Avem nevoie de menținerea și chiar fortificarea rolului UE în comerțul global. Crizele recente pe care le-am traversat, pandemia de coronavirus și războiul din Ucraina, au reliefat transformarea interdependențelor economice în vulnerabilități.

Condusă de locomotiva economică germană, UE s-a bucurat de avantajele a două căsnicii aparent fericite. Una a fost căsnicia dintre tehnologia germană (și europeană) cu resursele energetice ieftine ale Rusiei care, până nu demult, erau motorul competitivității noastre, iar celălalt mariaj a fost între tehnologia europeană și imensa piață emergentă a Chinei, care devenise atelierul de manufactură al economiei globale.

Întâmplările recente au demonstrat naivitatea europenilor care și-au pierdut ambii parteneri în decurs de numai câțiva ani. Am rămas doar cu costurile și dependențele create în ultimele două decenii, fără a mai câștiga de pe urma acestor aranjamente.

Totuși, în acești ani de criză, comerțul global a continuat să aducă beneficii europenilor în cel puțin trei direcții. Acordurile comerciale ale UE cu numeroși parteneri globali ne-au ajutat să absorbim șocurile crizelor. Am avansat cu succes pe linia diversificării comerciale prin menținerea poziției noastre de lider al comerțului global. Avem peste 70 de acorduri de comerț liber cu alte state și suntem în plin proces de mărire a acestui număr. Iar, a treia direcție este aceea a consolidării instrumentelor noastre de apărare comercială.

UE este cel mai deschis actor al comerțului global și trebuie să rămânem lideri ai economiilor deschise, dar trebuie să răspundem presiunii crescânde a protecționismului care vine din partea partenerilor noștri.

Ne aflăm, deci, în fața celor mai mari provocări din ultimele trei decenii și cu toată greutatea fără precedent de a formula răspunsuri la aceste provocări, eu îmi mențin optimismul față de traiectoria viitoare a UE, dar și a României ca parte a proiectului european. Realismul este foarte important. UE devine mai realistă pe zi ce trece, implementând măsuri de apărare comercială, proiecte de recâștigare a competitivității europene, dar și prin negocierea de noi acorduri comerciale care nu vor lăsa comerțul global bazat pe reguli să dispară și să fie înlocuit de aplicarea forței în relațiile dintre state.

Prin dimensiunea economiei, prin mărimea sectorului energetic, prin poziția geostrategică și mulți alți factori, România este un membru important al Uniunii Europene. Avem nevoie să ne întărim vocea și influența în mijlocul acestor evoluții turbulente și putem să facem acest lucru printr-o recalibrare a prezenței diplomatice și comerciale a României în marile capitale ale lumii.

Diplomația economică și reprezentare comercială ale României trebuie să fie urgent reevaluate. Avem nevoie de resurse mai multe și de oameni mai bine calificați, dar, în primul rând, avem nevoie de obiective clare pe plan european și regional. Cu alte cuvinte, avem nevoie, acum mai mult ca oricând în ultimii 20 de ani, de un proiect de țară, cu componente clare pe linia securității și a comerțului, cele două elemente care vor defini relațiile de putere la mijlocul secolului 21.

Traducerea articolului publicat în anuarul ”European Movers and Shakers 2025” – https://impreuna-protejam-romania.ro/3d-flip-book/european-movers-shakers-2025-1/